poezie in video

Loading...

Wednesday, May 17, 2006

ca veni vorba de Academie, mi-am amintit de interviul de acum doua luni

Norman Manea: "Academia Romana isi aroga din nou rolul de «paznic ideologic» al Puterii"
Cosmin Tupa in revista Prezent


Cartile sale au fost comparate cu scrierile lui Bruno Schulz sau ale lui Robert Musil, fiind considerate de unii critici o continuare a demersurilor lui Franz Kafka. Invitat la festivaluri de literatura din toata lumea, alaturi de Jose Saramago, Philip Roth, Ismail Kadare, Edna O'Brien, Kazuo Ishiguro, Doris Lessing, Kenzaburo Oe sau Martin Walser, Norman Manea este, in prezent, scriitorul roman despre care se vorbeste cel mai mult in Europa. Cind a plecat din Romania avea 50 de ani. |n 1992, a provocat vii discutii cu eseul "Felix Culpa" despre memoriile lui Mircea Eliade. A avut curajul sa vorbeasca despre ratacirile legionare ale idolilor momentului: scriitorii romani interbelici. Dupa o lunga perioada de timp, in care numele sau abia daca era pomenit in Romania, Norman Manea incepe sa fie redescoperit si repus in drepturi, dar deocamdata, doar in mediile literare tinere.

„Daca barbatii si femeile care incearca sa functioneze cit pot de normal in paginile "Plicului negru" par putin deviati, aceasta este parte din telul artistic al romancierului " sint fiinte pe care sistemul i-a dementizatâ", scria Paul Bailey in Times Litterary Suplement. Din America vedeti schimbari in ceea ce inseamna cultura romana astazi?

Frustrarile intr-o democratie nu sint putine, dar ele sint de alta natura decit cele de sub tiranie. Nedreptati, viclenie, minciuna, sete de putere, coruptie persista si in democratie, doar sint ale "umanului", ca sa spunem asa. Si "devierile" celor dementizati de dictatura erau omenesti, dictatura insasi era un produs pamintesc, aparut si reaparut, ciclic, in organizarea sociala a vietii pe rotitoarea noastra Terra. Nu pot urmari cotidianul romanesc de azi, singurul care ar arata ce, cit si cum s-a schimbat in societatea romaneasca, dar comparind cu 1997, sint vizibile schimbari pozitive in pozitia oficiala a Romaniei fata de unele probleme internationale, schimbari in legislatie, in politica fata de minoritati, in atit de vitala si mult aminata actiune contra coruptiei etc. Discursul public s-a modificat sub influenta criteriilor de admitere in Comunitatea Europeana, ceea ce stimuleaza, vreau sa cred, nu doar o mai avizata si ampla dezbatere politica, ci si o mai mare deschidere culturala. Un suflu innoitor pare sa dinamizeze efervescent a talentelor de toate virstele.

Ati vorbit adesea despre situatia paradoxala a intelectualilor din RomĂĄnia si despre reflexele fundamentaliste camuflate in discursurile nuantate si in cliseele inevitabile.

Optiunea celor care au sprijinit deschis fundamentalismul si extremismul, pe vremea cind in Romania existau si optiuni democratice, este mai grava, poate, decit oportunismul celor care au facut jocul oficialitatii sub dictatura comunista, un joc abject si acesta, trebuie spus. Sub comunisti, reflexele fundamentaliste, extremiste, se exprimau codificat, fireste, cenzura fiind chiar mai severa decit sub dictatura militara a lui Antonescu. |n varietatea de opinii care caracterizeaza democratia exista, de asemeni, o retorica prevalenta si tabuuri, marturisite sau nu, dar fara atita rigiditate si penalizare. Jocul politic incurajeaza si el unele codificari, dar nu pentru a evita primejdiile tiraniei, ci pentru a cistiga voturi... Doar extremistii tintesc un anume electorat extremist si au nevoie si de un limbaj corespunzator. Cum se poate observa cu ochiul liber, intrarea in Europa a modificat retorica publica in RomĂĄnia si multi si-au adaptat discursul, chiar daca nu si convingerile.

LIMBA ROMĂ…NA MA LEAGA DEFINITIV SI PROFUND DE TARA NATALA

Cum simtiti ca sinteti vazut acum in Romania?

In anii '90 am fost violent atacat in presa bucuresteana, acoperit de injurii si calomnii. Desi am platit un pret excesiv si excesiv prelungit, mi se pare ca a fost pentru Romania un lucru pozitiv, stimulind o dezbatere extrem de necesara despre mirajul extremisului intelectual, despre coruptia morala si politica a unor idoli spirituali. Opinia mea a fost confirmata de ulterioarele luari de pozitie si de cartile publicate in ultimii ani in tara cu acest subiect, de tonalitatea schimbata a scrutarii acestei dificile si importante teme. Toate acestea m-au rasplatit, fie si partial, pentru linsajul la care ma supusese, staruitor, ani de zile, o parte a presei. Cit despre prezent, sigur este ca nu sint un favorit al "establishmentului" cultural...Stiu ca mai am vreo citiva vechi prieteni, am aflat ca am si prieteni noi, tineri, pe care nu ii cunosc. Am citit texte excelente ale acestora despre cartile mele. Oricum, limba romana ma leaga definitiv si profund de tara natala. Altminteri, situatia isi are contradict iile ei firesti. Am primit, de pilda, recent, un mesaj din partea academicianului Nicolae Breban, care ma informa ca propusese cartea mea "|ntoarcerea huliganului" pentru Premiul Academiei, un gest de pretuire publica din partea unui marcant scriitor contemporan. Urmare acestei cutezante, insa, Nicolae Breban nu a mai fost invitat la sedinta de decizie, ceea ce nu i se mai intimplase niciodata in cei 8 ani de cind era membru al inaltului for cultural. Cind a cerut explicatii Presedintelui Academiei, acesta a spus ca nu ar fi sprijinit cartea mea, deoarece contine "elemente depreciative" la adresa RomĂĄniei... Ma intreb daca Eminescu si Caragiale nu ar trebui exclusi din Academie (in care au fost admisi post-mortem), anume pentru "elementele depreciative" din opera lor. Se pare ca Academia isi aroga din nou rolul de "paznic ideologic" al Puterii, ca in vremurile de trista amintire. Mai exista azi in Romania Presedinti, convinsi ca sint "cei mai iubiti fii ai poporului" si dispun de puteri absolute, discretionare? La Academie? La Uniunea Scriitorilor? La Asociatia vinatorilor si pescarilor, la Asociatia muzicala a biciclistelor? Oriunde ar fi, este o situatie anacronica, trista si hilara.

Ce credeti ca poate schimba intrarea in Uniunea Europeana pentru un autor de limba romana?

Multe. Va exista, cred, o si mai mare familiarizare cu atmosfera occidentala de azi si un acces mai larg la dezbaterea culturala si politica a comunitatii largite de natiuni europene. Toamna trecuta, la Berlin, directorul de la Literarisches Colloquium imi povestea cit de nerabdator este sa aduca scriitori romani si bulgari ca oaspeti ai institutiei sale, acum, cind cele doua tari vor intra in Comunitate si cind publicul larg vestic este mai interesat ca oricind sa-si cunoasca viitorii co-parteneri.

|ntoarcerea in Romania dupa 1989 a facut obiectul romanului dumneavoastra. "|ntoarcerea huliganului". Volumul a fost listat printre cele mai importante 100 de carti ale anului 2004 in Statele Unite si a fost considerat, in 2005, cea mai buna carte straina in Spania. Tot anul trecut, jurnalul lui Mihail Sebastian a fost considerat cartea istorica a anului la Tirgul de la Frankfurt. De ce credeti ca doua volume care trateaza in principal Romania secolului XX din perspective personale au reusit sa trezeasca interesul europenilor si al americanilor?

Intr-o tema deja dezbatuta pina la refuz, cartea lui Sebastian aducea ceva proaspat si memorabil: tolerant a asociata luciditatii in scrutarea unei perioade de sinistra teroare, ca si a propriei sale drame, in care pierderea celor mai buni prieteni, brusc asociati cu calaii, era punctul fierbinte. Banuiesc ca si cartea mea aducea o voce distincta, un stil si un punct de vedere inedit. Pentru ea as evita, insa, sa pledez; o fac mai bine recenziile aparute in presa straina si romana.

La plecarea din Romania, in 1986, ati scris o scrisoare unui prieten indepartat, Ernesto Sabato, afirmindu-va solidaritatea cu conditia acestuia...

Scrisoarea „deschisa“ catre Ernesto Sabato aparea in conditiile unei prese cenzurate si folosea un limbaj codificat. Marturisea admirat ia fata de un scriitor ale carui carti ma ajutau sa rezist tenebrelor momentului, dar vorbea, indirect, despre tirania din Romania. Se adresa unui artist din Argentina, dar, mai ales, cititorului romån, care stia deja prea bine sa citeasca printre rinduri si ghicea fara dificultate intentiile semnatarului, indiferent cit stia despre dictatura din Argentina. Azi, presa este libera, nu mai este nevoie de o astfel de codificare. Scrisori "deschise" sint chiar textele pe care le-am publicat dupa 1989 si care au si primit raspunsuri elocvente. Injurii, calomnii, amenintari, dar si, cu atit mai pretios, admiratie, solidarizare.

PRIETEN CU PHILIP ROTH, SAUL BELLOW, ANTONIO TABUCCHI

Ati colaborat cu scriitori contemporani importanti: Saul Bellow, Saramago, Philip Roth, Orhan Pamuk, Ismail Kadare, Edna O'Brien. Ati fost invitat la manifestari literare internationale, alaturi de Kazuo Ishiguro, Doris Lessing, Kenzaburo Oe sau Martin Walser. Care au fost intilnirile speciale pentru scriitorul de limba romĂĄna Norman Manea?

Intilnirile au fost stimulatoare, benefice si, toate, "speciale", in felul lor. Dar daca ne referim la semnificatie si consecinte, ar fi de selectat cele cu anume remanenta. Asa au fost intilnirile cu Philip Roth, Saul Bellow, Antonio Tabucchi, prelungite in durabile relatii personale, in prietenii. Un dar rar, indeosebi la o anume virsta si, mai ales, intre scriitori.

1 comment:

Anonymous said...

interviul de cand e?