Colocviile revistei Tomis.

Sambata a fost o editie aniversara a colocviilor revistei Tomis. Anul trecut la Constanta iesise o intalnire vie. Invitatii au apucat sa vorbeasca si asa mai departe. Macar pentru ca de data asta tema nu era prea clara ar fi trebuit sa fie un avertisment.

O veste trista...
Vineri seara lucrurile s-au blocat dupa ce Mihai Vakulovski a primit un telefon cu cea mai aiurea veste pe care poti sa o primesti. Trebuia sa plece si nu avea nici o legatura cu Bucurestiul pana a doua zi dimineata. Urma sa pece spre Brasov si pe urma inspre Basarabia.
A fost teribil sa-l vad cum se topeste in scaun si din Mihai care ridea cu o jumatate de ora inainte il vedeam dezorientat plimband o sticla cu apa minerala dintr-o mana in alta. Sandu, fratele lui a ajuns a doua zi si a fost intr-o situatie inca si mai grea. Sandu nu vroia sa plece, si trebuia sa suporte si intrebarile oricui gasea ca il srijina daca il intreaba ce s-a intamplat.
Jumatate de zi a stat in fata panoului pa care trebuia sa expuna stencil-uri si a multiplicat un singur stencil. "Tatal nostru" cu fotografia de pasaport a tatalui sau.

Miturile srica intalnirea
Masa festiva de la pranz era programata sa deschida colocviile. Dar lucrurile s-au rupt dupa ce unul dintre autorii care isi lansau volumul un caricaturist parca) s-a infipt in microfonul din mijlocul incaperii hotarat sa citeasca vreo 5-6 pagini de discurs care se dorea ironic.
Mugur Grosu inca mai parea singurul care se simte bine in centrul atentiei. Se imbracase de dimineata cu o mantie violeta, o toga cu o esarfa si zburdase pe langa statuia din piata Ovidiu si pe faleza pana la Cazinoul de pe malul marii.
Intre balconul Cazinoului si acvariul de peste drum, Mugur inaugurase o instalatie cu bucati din sticle de plastic, "Flying pet". Destul de repede deschiderea colocviilor s-a impotmolit si discutiile s-au amanat pentru seara.
Am plecat cu Smara sa ne plimbam pana in portul turistic si cand ne-am intors incepuse nebunia. Un poet cunoscut pentru improvizatiile sale bahice "aburea" politistii si jandarmii care incercau sa scrie un raport despre furtul unei borsete din fata cazinoului. Poate povestesc alta data cum a fost dar asta a fost numai inceputul pentru ceea ce avea sa urmeze.
De prea multe ori poezia e doar o scuza pentru abureli si tampenii aruncate de jur imprejur. Uite, eu nu mai am de ce sa incurajez fazele astea.

Si solutia vine in cel mai neasteptat fel...

Nu se intampla foarte des sa auzi un scriitor din Romania vorbind deschis si fara emfaza despre ceea ce scrie si despre ritmul romanelor sale. Am avut norocul sa imi povesteasca despre romanele sale Gabriela Adamesteanu si atunci cand m-am uitat in cel mai recent roman al sau, am avut senzatia ca, de la un capat la altul, cliseele sunt in mintea vanatorilor de clisee iar scriitorii importanti isi vad de treaba lor intr-un fel mult mai viu decat se vede.
Seara doar discutiile care s-au mai inchegat cu Mircea Tuglea, George Vasilievici si Mugur au mai dat o idee despre ceea ce ar fi trebuit sa fie colocviile dar era tarziu, poetul "boem" isi facuse numerele jenante si oricat s-au mai chinuit cei care venisera din partea organizatorilor sa intoarca seara spre dezbaterea asteptata lucrurile se destramasera.
Cei mai multi participanti plecasera in camere. A doua zi, la prima ora se pleca.

Fara sa aiba vreo vina, organizatorii de la Tomis si-au vazut evenimentul sapat de miturile "boeme". Din fericire pentru mine au fost invitati si scriitori care nu aveau nici o legatura cu fazele ieftine.