Monday, October 16, 2006

un prieten vrea sa faca restituiri raspunde la numele roaita_73

Concurs ul saptamanii corpuri romanesti:
recunoasteti autorul:
Premiu:
o carte aparuta anul asta

PARTID

Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinism inca noua ani.

Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi va fi socotita mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.

Candoarea scrijelata de mana ta lucid
In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge. Candoarea ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.

[Almanahul "Luceafarul", 1983]

11 comments:

Belle de Soleil said...

Ana Blandiana

Unknown said...

imi place poezia asta, la fel ca aia a lui victor frunza cand ramuri se bat. cand eram copil citeam si reciteam ca halucinat prima strofa (efectul si trairea se dilua apoi, fiindca se dizlova in imagini abstracte, ideologice) si efectul era de fiecare data la fel de sedativ si de sfasietor. e ciudat cum chestii de astea care ti/au placut in trecut pot sa/ti placa si mai dureros la maturitate. atunci era doar o copilarie amarata si nefericita, acum e dorul dupa o lume disparuta, inecata, cu care n/o sa te mai intalnesti niciodata... e probabil aripa utopiei care te/a atins atunci, o lume la care ai visat ca sa compensezi ca ai tai se bateau certau etc si te gandeai ce frumos ar fi sa fie ca in poeziile comuniste, cu pionieri care parinti fericiti ca. cum nici acum nu esti mai fericit, cum si acum esti plutesti in aceeasi staza depresiva, nu au cum sa nu te atinga poezii de/astea, cineva care vrea sa fie pionier, nu stiu, poate erau si cartile alea sovietice despre pionieri si siberia, si cartile de la ion creanga (net mai proaste decat alea sovietice, dar cateva ok totusi) si disjunctia aia dureroasa intre cele doua lumi, aia de vis sovietica cu oameni fericiti, si nefericirea adanca, indescifrabila ca ai tai se bateau si cum sa iesi din cacatul asta, cum sa iesi. si tot acolo esti si azi, atata ca utopia aia frumoasa a disparut risipita prin increngaturirle trecutului si nu o sa te mai intalnesti niciodata cu ea. poate nazismul sau hitlerjugend, poate ilustratele alea iehoviste albastre si cu fete zambitoare, si ele sfasietor de frumoase... vreau comunism, vreau nazism, vreau o utopie, fiindca asa nu se poate trai.
multumesc, razvan, pentru poezia asta frumoasa.

adrian schiop

Razvan Tupa said...

Da, Adrian, m-am gandit ca o sa atinga o coarda sensibila in sufletul tau de anarhist delicat.
Ma bucur pe bune ca esti aici.

Mai e de zis ca la sfarsitul saptamanii vor aparea si mesajele castigatorilor.
Concursul continua, asa ca raspunsurile sunt bine venite, chiar daca raspunsurile corecte le las sa apara pe site abia luni, 23 oct.

Razvan Tupa said...

pana acum Larisa Stefana, Mugur Grosu si Victor Jalba au raspuns corect si vor primi cate o carte

Anonymous said...

Ana Blandiana, Razvan. Desi disidenta, organizatoare a Scolii de Vara de la Sighet (la care am participat de 2 ori pana acum), ramane "descoperita" prin astfel de poeme.

Pacat. :|

Razvan Tupa said...

Adrian Georgescu si Robert Mandroiu se adauga si ei pe lista castigatorilor

Anonymous said...

Ba, astia stia raspunsu' ... ie blat, sa moara mama!

Anonymous said...

E scrisa de Ana Blandiana si publicata in Almanahul Luceafarul 1983?
Daca raspunsul e corect, sa stii ca nu merit cartea, pentru ca am copiat de la colegul meu de banca, Google.
Daca raspunsul e incorect, atunci sa-mi dai cartea, ca poate asa mai invat si eu cite ceva nou. Multumesc.

Anonymous said...

Indubitabil, vorbim de un maestru desavarsit al limbii, care ştie ce sa faca cu ea, unde s-o puna si cum sa o miste. Se simte mana unui poet de forta, o forta a intelepciunii persuasive ascunse sub haina blandetii. Observam un picior de vers viguros, calit dupa ce-a parcurs toate treptele afirmarii, musculos, mai mult ca sigur paros. Aproape vedem transpiratia tasnind din axila poetului care, ajuns la maturitate deplina, nu mai bajbaie, stie ce vrea, apuca sigur de sine cele mai mari cuvinte, le suceste bratele, le pune causul la gura si le supune scurt, sacadat, pe la spate, pana ce cuvintele se inmoaie toate sub stransoarea sa viguroasa si dau ochii peste cap, ii implora samanta, suspina si raman toate grele de mesaj. Pe scurt: un poet care stie sa dea, dar sa si primeasca.
ps. Cu un an inainte, de pilda, primise premiul Herder.

Razvan Tupa said...

Razvan Chiruta este si el castigator. SI postarea ta o sa apara aici la sfarsitul saptamanii

Razvan Tupa said...

pai ai doua optiuni, Robert: Roman sau poezie