Cum am iesit de la o piesa si m-am gandit aiurea

Cum maine seara (miercuri, 12 martie) vine in Club A Florin Dumitrescu la Poeticile Cotidianului, m-am gandit sa fac o pauza in seara asta si, invitat de Teuka m-am strecurat la teatrul Nottara.
Am ajuns la REQUIEM de Hanoch Levin cu teatrul din Bacau in regia lui Hausvater. N-am de ce sa fac o cronica. O ssa spun doar ca am plecat incarcat si asta pentru ca nici nu aveam de gand sa ma agat de chestiile care nu-mi placeau. Uite-asa: pai si daca pare urat tocmai cand incearca sa joace, altfel e frumos tot. Si am avut senzatia aia: tot ce se intampla e ceva ce imi aduc aminte si s-a intamplat demuuuult.
Pana una alta am gasit o fotografie de la repetitiile celor de la Teatrul Bacovia cu Hausvater pentru piesa asta.

deja iesisem de la piesa si mi-am dat seama ca mi-ar placea sa fi cunoscut pe cineva nevrotic: "ajunge sa iti dai seama ca toti cei pe care ii cunosti or sa moara (mai devreme sau mai tarziu) si pana si cei mai antipatici iti par foarte apropiati, acceptabili si poate dragi".

si am facut si o super lista pentru surprize la Cuvantul.