poezie in video

Loading...

Saturday, June 28, 2008

Berlin


Pai in prima seara adica duminica am fost (mult zis am fost- pentru ca daca nu ne aratau Adriana si Gelu unde si ce... nu gaseam) la un restaurant: Ach, Nico, Ach! Cu multa ploaie brusc pe finalul meciului pentru ca era meci: spania-italia. Si cu un chelner care ne zicea mereu ba Noroc, ba la revedere.

Luni dupa ce Floarea a ales plasamentul cel mai viu petru tablouri si desene, am fumat, le-am cunoscut pe Andreea si Beatrice si abia am apucat sa o cunosc pe Anna, am fugit sa vedem ce se intampla pe KU-dame, de la Kaiser Wilhelm Gedachtnis Kirche spre hotel . Asa m-am ales eu cu o palarie noua, plina de linii subtiri.

La 3 trebuia sa ajungem la ICR. Nu am ajuns, pentru ca la 3 abia terminam masa de la El Dorado sau asa ceva. Nu am gasit autobuz si am ramas sa fim salvati din fata de la Bauhaus (KuDam intersectat cu Nestor strasse) de masina Institutului. Una peste alta, am ajuns cu 30 de minute intarziere. Grete era acolo, Michael Spier era deja gata, Anna era si chiar si Tzveta Sofronieva era de multa vreme. Zic asa „chiar si” pentru ca fiind poeta din Bulgaria,ma asteptam la un pic de balcanism: dar nu: era misto. Oau, cum am uitat de Ricarda? Vorbea romaneste si citise deja Elena Vladareanu si Claudiu si Teo Duna la o lectura cu doi ani in urma.

+ Dupa pregatit program lectura, iarasi Gelu Pascu ne arata Berlin. De la Check Point Charlie la Poarta Brandemburg, pe urmele zidului disparut si pana la memorialul Holocaustului de care am fi zis ca este ciudat dar o data intrat in culoarele de beton din ce in ce mai inalte te coplesa o senzatie de claustrofobie aproape mecanica.

Seara Sony Center si masuratul vedetelor aduse de nemti pentru lansarea unui desen animat. De la restaurantul australian la terasa caruia am mancat o chestie indiana, Mumbai cu pui picand si sos alb peste cartofi foarte nemtzesti aglomeratia de langa covorul rosu cu presa si fani adolescenti parea ca este urmarit la televizor. Si chiar era, dar nu de noi.

Marti a fost o zi mai lunga. Era 24, ziua in care aveam de citit. Dar lectura era abia seara asa ca dimineata Gelu ne-a urcat in cupola Reichstag-ului de unde am tot facut fotografii. Grete si Floarea erau ca doua jumatati ale lumii si de jur imprejur sticla.
Doar o ora mai tarziu, pentru ca am prins un blocaj chiar la Coloana Victoriei si am stat vreo 15 minute cu ochii pe tunurile de aur, eram la Potsdam cotrobaind prin camerele de la Sans Souci pe urmele lui Voltaire pana la camera cu maimute si papagali din ipsos. Pe urma Gelu a avut rabdare sa ne filmam in soare in scenele din Anul trecut la Marienbad. Floarea stia si scenele.
Trei ore mai tarziu, poate doua, si deja plecasem spre Sony Center unde cu o zi inainte vazusem premiera de la Kung fu Panda cu mici fani alergand dupa Dustin Hoffman si Joe Black.

Muzeul filmului scrie pe mine, dar despre asta alta data.
Ce tare, acum m-am prins ca domnul Pascu ne-aplimbat o zi intreaga si ma intorc si scriu ziua de luni.
Iar la intoarcere, fuga in taxi pentru ca vroiam sa ajung la timp la hotel sa ma schimb inainte de lectura.
Lectura as fi vrut sa o pun direct pe webcam (muta) pentru ca muta a fost si pentru mine care am inteles unul din 52 de cuvinte spuse in germana. Iar 20% din ce intelegeam erau „und”, 25 % nume si restul cuvinte disparate.
Dar a fost o sala arhiplina.

Cand Michael a citit gri tot mai gri s-a stins lumina brusc (cineva se sprijinise de intrerupator) iar pe finalul lecturii lui Grete (singura dintre noi care a citit ireprosabil in germana (in materie de redare a poeziei in limba lui Holderlin noi bucurandu-ne de dictia ireprosabila a Ricardei).

Michael a propus poetii romani pentru revista Park si eu l-am rugat sa ne recomande pentru Cuvantul cei mai importanti poetii germani vii. Tzveta a venit cu o propunere pe care o asteptam de mult cu poeti bulgari si romani la ateliere de o parte si de alta a Dunarii.
Si peste seara s-a mai intamplat sa vina o propunere de abordare jurnalistica (parca) a serii cu revista Central si Est Europeana.
Si atunci m-am prins din cei peste 50 de spectatori cred ca 10 erau intamplator acolo si dornici de poezie, fiecare dintre cei care locuiau la Berlin avand cam 10 invitati personali. Ricarda avea 2, doua actrite dintre care una de la Timisoara.
Buuun. Pe urma cu Anna si Tzveta si prietenii Annei la un restaurant italian in Stutgarter plaze (parca). Nu se fuma unde stateam asa ca la fiecare jumatate de ora incercam sa ies cu Beatrice si Andreea sa fumam.

Apoi, dupa ce am mers toti trei cu Tzveta la masina ei si am intors pe toate fetele povestea atelierului romano-bulgar ne-am intors pe Kantstrasse pana la un bar cu nisip pe jos care ar trebui sa se numeasca Zeitloos sau asa ceva.
Ce tare seara cu analcolice, ma rog, daca beck’s cu greenlemon si mojito pot sa se numeasca asa.

Ce sa zic despre miercuri? Ploaia a aparut abia dupa ce am vazut Vermeer la capatul unei serii ca la box in Gemaldegallerie: Mantegna, Bosch, Breughel, Rembrand si si si Piero Della Francesca in tabloul cu Sf Anton cu nori ca niste mici naluci si 11 copaci + 3 taiati (5 carti inchise si una deschisa in serii de cate trei: verde albastru rosu.
And back to square 1 dar nu oricum, ci cu niste super bomboane pe care Adriana Popescu ni le-a programat pentru avion. Ciocolata cu condimente.
astea le-am scris in avion si acum dau copy/paste

No comments: