Sexul cultural si Curatirea etnica impusa de minoritati

De cateva zile expozitia propusa de ICR New York in Galeria Romaneasca face valuri mai degraba virtuale pentru ca, cu cateva exceptii notabile, presa romaneasca scrisa sau tv a sarit in sus la cuvinete: sex, nazism, anti orice.

Pe de o parte o zona incredibil de entuziasta intr-o argumentatie amatoristica insailata impotriva lui Patapievici sau Basescu sau Corina Suteu ori Cristian Neagoe. Nu lipsesc nici glumele proaste cu nume. Pe de alta parte pozitia semnata de Cristian Neagoe cu argumente serioase privind rostul unui demers artistic si contextul in care este realizata expozitia.

Aparent sunt doua parti. In realitate nu se poate numi "parte" o serie de invartosari mai mult semantice decat sintactice.

Si asta imi raspunde la o nelamurire a mea legata de conditia amatorului in zona culturala. Un lucru care este, de altfel, respectabil si de cele mai multe ori admirabil: interesul pentru o zona culturala in care, poate nu stapanesti toate detaliile construirii unei argumentatii specifice si poate chiar faci confuzii atunci cand este vorba de a stabili specificul domeniului in care iti construiesti pasiunea, insa stii cu exactitate ca exista o ierarhie. sau o banuiesti.

Intr-un mod deloc intamplator, bunul simt a a fost de foarte multe ori confundat in istoria artei cu obtuzitatea si moralitatea cu ipocrizia.

De unde ma uit eu, opusul amatorismului nu este licentiatul ci profesionistul. Iar cel din urma este diferit de primii doi tocmai pentru ca stapaneste argumentatia specifica domeniului si nu sare etape atunci cand incearca sa prezinte o stare de fapt.

Oricate implicatii politice ori dorinte de a prezenta dintr-un un unghi personal, emotional lucrurile, imi place sa cred ca argumentatia este cea care o sa ramana.