intro

Un corp romanesc

Corpul romanesc este constructia concreta, figura de comunicare sau prezenta care tinde sa aboleasca ruptura interumana. Fie ca este vorba despre distanta ontologica, sociala sau politica, superficiala sau numai discreta, aruncarea peste propriile retineri psihologice sau fizice, cu toate urmarile ei ridicole sau eroice (poate la un moment dat este acelasi lucru) ajunge sa creeze spatiul minim al intalnirii. De aici intervine o problema de constiinta.

Daca as fi vrut un exemplu doct m-as fi referit la trimiterea pe care Noul Testament o face la cartea lui Iona atunci cand invoca invierea. A stat trei zile si trei nopti in mormant la fel cum a stat Iona in burta chitului. Iona a stat trei zile si trei nopti, insa intre moartea pe cruce (vineri) si inviere (duminica) nu sunt decat doua nopti. Inexactitate biblica? M-as grabi sa definesc aceasta drept un corp romanesc, o "figura" care asociaza doua evenimente povestite afirmand realitatea ambelor evenimente. "Puteam sa schimbam zilele ca sa se potriveasca textul, dar în realitate asa a fost. Iona a stat trei nopti si Isus a inviat duminica" pare sa spuna subtextul inexactitatii.

La fel ca si khora lui Derrida, formulare ambigua prin excelenta, "balama" (otrava & medicamentul etc.) corpul romanesc se extinde in calitatea usii cu doua fete, legand si despartind, functionand si ca deschidere si ca inchidere.