SEXUL CORPULUI ROMANESC [fragmente]

Este o adevÄ?ratÄ? modÄ? sÄ? abordezi o perspectivÄ? sexualÄ? sau biologicÄ? atunci când vorbeĹźti despre literaturÄ?. DacÄ? tot este la modÄ?, evident, vorbim despre un lucru deja, Ă®n mare mÄ?surÄ? depÄ?Ĺźit. PlÄ?cerile textului Ĺźi organele genitale crescute deasupra oraĹźului Ă®n "Petrolul" lui Pasolini, sunt douÄ? puncte extreme Ă®n care, de-a lungul timpului s-a plasat punctul de sprijin al unei evaluÄ?ri senzuale a comunicÄ?rii literare. Dar de data aceasta nu discutarea unei muchii hedoniste a actului lecturii-scrieri meritÄ? scoasÄ? Ă®n evidenĹŁÄ?. Pentru cÄ? nu este cazul sÄ? vorbeĹźti despre plÄ?cere când miza unei expresii este exact opusul plÄ?cerii... panica sau furia.


I. Starea indecentÄ?

Se vorbeĹźte foarte mult despre intenĹŁia autorului, despre autor Ĺźi viaĹŁa acestuia despre moralitatea abordÄ?rii unui subiect sau a altuia. O privire, chiar Ĺźi ignorantÄ?, asupra istoriei literaturii de la noi Ĺźi de aiurea ar Ă®nĹŁelege cÄ? discuĹŁia despre moravuri Ĺźi texte literare, reacĹŁia pudicÄ? a unui comentator "de bun simĹŁ" a Ă®nsoĹŁit mai toate epocile literare.

Sunt deja locuri comune procesele lui Baudelaire, problemele lui Sade ori scandalul social pe care Ă®l provoca apariĹŁia lui Dante Ă®n FlorenĹŁa. Nici la noi moralitatea scrierilor nu a scÄ?pat ochiului ager al doctorilor spirituali care se gÄ?sesc la orice colĹŁ de stradÄ?. Geo Bogza fÄ?cea puĹźcÄ?rie prin anii 30 pentru "poemul invectivÄ?". Printre cei care luau cuvântul Ă®n adunarea de la Societatea Scriitorilor, Ă®n care se hotÄ?ra dacÄ? tânÄ?rul va fi apÄ?rat sau nu de organismul profesional al celor care fÄ?ceau din scris o profesie Ă®n România, era Ĺźi Mircea Eliade. Se spune cÄ? Eliade a fost unul dintre cei mai vehemenĹŁi: "N-ar trebui sÄ?-i apÄ?rÄ?m pe toĹŁi pornografii" ar fi spus autorul "Huliganilor". Nu a trecut multÄ? vreme Ĺźi Eliade Ă®nsuĹźi se vedea pus Ă®n discuĹŁie pentru pornografie Ă®n Societate.

Istoria moralei ultragiate este destul de bine stabilitÄ? Ă®n România, deci, se poate spune cÄ?, automat Ĺźi gestul de a Ĺźoca gustul public este la fel de bine Ă®mpÄ?mântenit aici, atât de bine Ă®ncât a ajuns aproape jenant sÄ? se reacĹŁioneze atunci când o intervenĹŁie scrisÄ? pune Ă®n discuĹŁie feĹŁele indecente ale unor situaĹŁii culturale ori sociale. Ca orice pornire reĹŁinutÄ? Ĺźi aceastÄ? obiĹźnuinĹŁÄ? atrage defulÄ?ri nefericite. Cel puĹŁin aĹźa aĹź vrea sÄ? vÄ?d veĹźnicele expuneri de moralitate lezatÄ? pe care le auzim Ă®n locul dezbaterii culturale Ă®n legÄ?turÄ? cu .


II O problemÄ? de limbÄ?

S-ar putea vorbi foarte uĹźor despre pornografia Ĺźi vulgaritatea revelatÄ? de mai toate discursurile politice. ĂŽntâmplÄ?tor sau nu... tocmai faptul cÄ? ni se aruncÄ? Ă®n faĹŁÄ? termenii "grei" este un indicator asupra faptului cÄ? se preferÄ? sÄ? se ia Ă®n discuĹŁie orice numai conĹŁinutul unui text nu. Dar cine sunt cei care vorbesc despre pornografie, Ă®ntâmplÄ?tor tocmai cei care ar fi trebuit sÄ? aibÄ? o profesie din calitatea limbii române de a fi vie Ĺźi flexibilÄ?. Dar cine este vinovat pentru faptul cÄ? Ĺźcoala predÄ? literatura Ă®ntr-o limbÄ? aproape strÄ?inÄ? limbii române uzuale? AceleaĹźi persoane au Ĺźi pretenĹŁia ca literatura sÄ? rÄ?mânÄ? asepticÄ? Ĺźi sub control.


Majoritatea vorbitorilor de limbÄ? românÄ? roĹźesc atunci când buzele lor nimeresc cuvinte brute Ĺźi dintr-o ignoranĹŁÄ? autoimpusÄ?. Ĺžtiam cÄ? anii 80 au fost ani de entuziasm baroc pentru cultura popularÄ? din Statele Unite, dar este o surprizÄ? sÄ? constaĹŁi cÄ? mentalitatea atot Ĺźtiutoare a perioadei Ă®n care a fost la modÄ? cea mai jenantÄ? muzicÄ? (dacÄ? nu vrem sÄ? ne gândim la coafuri) trÄ?ieĹźte acum Ă®n minĹŁile puternicilor zilei din România. "Noi Ĺźtim, noi am mai auzit, Ĺźi noi am mai fÄ?cut asta" spun, de cele mai multe ori discursurile care ĹŁin sÄ? se arate reticente faĹŁÄ? de o scriere Ă®n care apar vorbele interzise. "Nu este nimic extraordinar dacÄ? foloseĹźti vorbe crude" spune un critic, pierzând din vedere faptul cÄ? micile sau marile expresii nu fac decât sÄ? asigure normalitatea unui discurs, nicidecum nu sunt justificarea acelui discurs. De curând am vÄ?zut o punere Ă®n scenÄ? a piesei "4:48 Psihoza", ultimul text semnat de Sarah Kane Ă®nainte de a se sinucide. Este de menĹŁionat faptul cÄ? tânÄ?ra autoare de teatru era Ă®n 1999, data la care-Ĺźi pune capÄ?t zilelor unul dintre cei mai controversaĹŁi dramaturgi britanici. ĂŽn 5 ani de la debut critica de teatru descoperise cÄ?, atât Ă®n piesele ei, cĂ®t Ĺźi Ă®n scrierile celor pe care critica i-a numit generaĹŁia teatrului de spermÄ? Ĺźi sânge, este ceva mai mult decât gunoiul care le era reproĹźat la primele reprezentaĹŁii. Interpretat de Maia Morgenstern, rolul presupune un text crud, Ă®n care demersurile poetice sunt de multe ori spintecate de cruzimi de limbaj greu de suportat. Am aflat dupÄ? reprezentaĹŁie cÄ? actriĹŁa nu poate sÄ? rosteascÄ? Ă®ntotdeauna cuvintele dure, aĹźa cÄ?, Ă®n funcĹŁie de felul Ă®n care simte sala foloseĹźte alte vorbe sau rosteĹźte "fut". O atitudine cinstitÄ?, dar actriĹŁa simĹŁise altceva, faptul cÄ? Ĺźocul poate sÄ? Ă®mpiedice publicul sÄ? urmÄ?reascÄ? dezvoltarea unui text tulburÄ?tor.


III Cruzime Ĺźi pregnanĹŁÄ?

ĂŽn cazul dramaturgilor britanici din anii 90, lucrurile au evoluat destul de ciudat. RespinĹźi cu vehemenĹŁÄ? de critica de teatru din Regatul Unit, ei au fost Ă®ntâmpinaĹŁi cu entuziasm pe scenele din Germania. Britanici venerabili cum ar fi criticul Michael Billington care nu vÄ?zuserÄ? la Ă®nceput decât gunoiul asistau uluiĹŁi la definirea celor pe care ei Ă®i consideraserÄ? autori de gunoaie Ĺźi rÄ?tÄ?ciri dezgustÄ?toare drept o generaĹŁie care reĂ®nvie dramaturgia britanicÄ? intratÄ? Ă®n hibernare dupÄ? succesele stângiĹźtilor din anii 70.

Asocierea cu dramaturgia britanicÄ? nu o fac Ă®ntâmplÄ?tor. ĂŽn ultimii ani proiectele culturale cele mai relevante Ă®n creaĹŁia artiĹźtilor tineri din România au aparĹŁinut teatrului. O sÄ? extrag un singur element din tot ceea ce se poate formula pe marginea textelor Ĺźi montÄ?rilor care au lÄ?sat sÄ? se vadÄ? cÄ? se Ă®ntâmplÄ? ceva la nivelul expresiei artistice de la noi. ĂŽn primul rând se pierde tot mai mult atitudinea complexatÄ? Ă®n faĹŁa "marelui lucru care este arta". Acesta nu este un lucru esenĹŁial, poate, dar dincolo de asta se aflÄ? ceea ce vreau sÄ? scot Ă®n evidenĹŁÄ?. Gianina CÄ?rbunariu, tânÄ?rÄ? regizoare a scris piesa "Stop the tempo". ĂŽn piesÄ? trei personaje poartÄ? numele actorilor care le interpreteazÄ?, la un moment dat actorii citindu-Ĺźi buletinele de identitate. De la un capÄ?t la altul.

O altÄ? regizoare tânÄ?rÄ?. Ana MÄ?rgineanu a montat la Teatrul foarte mic din BucureĹźti "8PT N9UĂ?, 89... FIERBINTE DUPĂ? '89", un spectacol care folosea texte semnate de Ĺžtefan Caraman, Ĺžtefan Peca, Petre Barbu, Paul Cilianu Ĺźi CÄ?lin Blaga. Aici aspectul de care pomeneam mai sus se nuanĹŁa, actorii îşi purtau propriile nume dar Ă®n anumite scene, adoptau numele personajului din text. Jocul acesta Ă®ntre persoana realÄ? Ĺźi personajul din text cred cÄ? surprinde un aspect important din ceea ce se Ă®ntâmplÄ? la nivelul imaginaĹŁiei româneĹźti de astÄ?zi. Structura unui obiect artistic devine destul de nesigurÄ? pentru asumarea unei mÄ?Ĺźti interpretativ-auctoriale. AĹźa se face cÄ? apare un baleiaj continuu Ă®ntre ficĹŁiunea asumatÄ? Ĺźi realitatea impregnatÄ? de aceastÄ? ficĹŁiune. Asta a fost fractura subliniatÄ? Ă®n fracturism Ĺźi tot asta este linia pe care de strânge expresia corpului rÄ?nit de expunere, corpul care devine singura prezenĹŁÄ? certÄ?.

ĂŽntr-o lume Ă®n care relaĹŁiile interumane se transformÄ? tot mai mult Ă®n apropieri virtuale (internet, discurs, voce redatÄ? de aparaturÄ? electronicÄ?), cruzimea de limbaj sau de comportament ajunge sÄ? funcĹŁioneze ca o reacĹŁie normalÄ?, ca un indicator fierbinte al distanĹŁei care se cascÄ? din ce Ă®n ce mai mare Ă®ntre fiinĹŁele umane pe mÄ?surÄ? ce pÄ?mântul se transfomÄ? Ă®ntr-un sat global din ce Ă®n ce mai mic.