verbal
hai sa nu mai povestesc:
poet.final
tu esti trist eu sunt convins
tu esti vis eu sunt un ins
tu te vezi? asta ma schimbă
tu esti eu când pot să cred
că pe urma ta vin ceilalti
care vrem să nu mai fim
la fel tu si tu si tu
cu un sunet cald pe limbă
pus în pielea mea să tină
tot felul de pielite calde
până la rutină
4 comments:
asta-i cam incantatie, razvane. vezi de nu ies din pardoseala corpuri din caimac migalite si suparate ca le-ai tulburat somnul :)
vocalele sunt sunete calde?
@ cristian: ies, se pare ca ies... ce ne facem!!!
@ anon: daca ma intrebi dupa mine sunt reci... mai degraba consoanele insotite de vocale se incalzesc
dupa rutina cu "word verification" si frunzareala comentariilor anterioare, stau sa ma intreb de ce oare tin sa semnez dupa ei.
mi-amintesc brusc de faptul ca m-au cuprins "caldurile" din poezie, vocalele caaalde,limba caaaalda pe deget, atingerile caaalde si nu numai... Razvane, poate ca nu tot ce zboara e neaparat cald pe lumea asta, avem nevoie si de pterodactili, la o adica, si poate ca ai vrea sa crezi ca vei ramane cu pielitele calde, dar nu te amagi, caci sunt doar cenusa mocninda. uneori avem nevoie si de furtuni si poate ca oamenii chiar sunt epicentrul furtunii in care tot ceea ce ar putea fi cald e doar energia cinetica transformata in jurul ei, transmisa in tot ceea ce creeaza si ramane static. poezia ta va ramane statica? ...
Post a Comment