asteptam cu interes ziua in care o sa citez Libertatea

"Lumea animalelor ne uimeşte cu prieteniile ce se leagă între necuvântătoare. Un astfel de exemplu este amiciţia dintre un pui de elefant şi un berbec dintr-o rezervaţie din Africa de Sud. Elefantul, pe nume Themba, în vârstă de şase luni, a rămas orfan, după ce mama sa a căzut într-o prăpastie. Însă pentru că a fost respins de ceilalţi elefanţi, micuţul şi-a găsit alinare în altă parte, mai exact lângă un berbec, pe nume Albert. Deşi relaţia dintre cei doi nu a debutat tocmai prietenos, pentru că în prima zi Themba l-a fugărit pe Albert, într-un final ei au devenit de nedespărţit..." poate nu e cine stie ce in schimb titlul face toti banii:Un elefant şi un berbec, prieteni la cataramă Un elefant şi un berbec, prieteni la cataramă

citez

Cultura de relatii (mai mult sau mai putin) publice

La fiecare selectie de proiecte, concurs, jurizare apar discutiile. Asta e clar. Asa de obisnuiti suntem cu acest gen de certuri incat nu ne mai mira atunci cand ni se spune ca “pana la urma e chestiune de gust” cand alegi sau jurizezi ceva. De 100 de ori am cautat bani pentru un proiect sau altul. De 5 ori am gasit si cred ca doar de vreo 4 dati am primit.

Nu ma mai mira nici faptul ca pot sa enumar cateva zeci de exemple de evenimente literare gadite numai si numai ca sa mai fie o ocazie pentru un mass, pentru un mic acces de orgoliu, sau, si mai des, pentru a-si spala cine stie ce informator cultural imaginea. Ca pentru unele dintre aceste “evenimente” se pun in miscare tot felul de fonduri acordate pe criterii absolut absconse (mai mult sau mai putin private) e doar o parte a problemei. continuare pe ROcultura

Stand stramb si judecand drept la CNDB

Nu cred ca exista in Romania prea multe institutii pe care Ministerul Culturii sa le fi amenintat ca le inchide in elanul de varuire a sediilor din gestiunea sa. Probabil unul dintre cele mai vizibile demersuri din subordinea Ministerului Culturii este cantonat in zona dansului. Sa spunem ca nu poti sa spui ca este altfel decat o pozitie stramba, sacaita de imposibilitatea Ministerului de a oferi un sediu alternativ pentru CNDB dupa ce vor fi demarate lucrarile de restaurare a Teatrului National.

Pana pe 15 iunie, inca mai puteti sa prindeti la Centrul National al Dansului "Zilele strambe", un festival pentru care imi place sa il las sa vorbeasca pe unul dintre participantii festivalului organizat in cadrul proiectului "Amprenta" (curator pentru aceasta a treia etapa este Brynjar Bandlien):

"Pentru ca imaginatia politica si estetica a culturii române e o însiruire monstruoasa de continuitati, filoane, puritati, organicitati, forme fara fond, dimensiuni românesti ale fiintei, etnogeneze crestine la pachet, specificuri nationale, modele si ierarhii, cautari de elite, ode catre clase mijlocii si orori de mase, reverii legionare, esente si spiritualitati, nostalgii burgheze, neointerbelicisme stupide, iresponsabile, falice, erecte, dar impotente si criminale. Pentru ca exista o istorie uitata, mazgalita, deportata si ucisa, povesti, gesturi si strigate de strambi, de recenti, de obscuri, jidani, tigani si poponari care nu au statui si licee cu placi de marmura, decoratii si fotolii în academie.

Pentru ca exista o vreme a serenitatii împacate, si exista o vreme a criticii lucide si argumentate, si exista o vreme a datului cu bata, si exista o vreme a demolatului de sfinti, si exista o vreme a iesitului în strada în curul gol si pieptul în lycra." provoaca in Manifestul Stramb criticul de arta Cosmin Costinas.

Pana la finalul Festivalului puteti sa mai urmariti:

*8 iunie, Sudio 2, ora 20.00 - “STRIMB FILMNIGHT” - Jean GENET, Ciprian MURESAN (RO), etc

*10 iunie, sala Ronda ora 19.00 si 21.00 - “DANCE (PRATICABLE)” - Frederic GIES (FR/GER). Deschidere Frederic De CARLO (FR).

*11 iunie, Studio 2, ora 20.00 - “MIERCUREA LEJERA” - Maria BARONCEA si Eduard GABIA (RO)

*13 si 14 iunie, sala Ronda, ora 20h00 - “POARTA SARUTULUI” - Brynjar BANDLIEN (NO/RO) si Manuel PELMUS (RO)

*14 iunie - PARTY cu Daniel WANG (GER/NY) si Tom WILSON (RO/EN)

*Organizatorii isi rezerva dreptul de a face modificari in programul evenimentelor.

CNDB - locatie: TNB, B-dul Nicolae Balcescu 2, etaj 3/4, sector 1, Bucuresti, (acces spre Laptaria Enache)
tel: + 40 (21) 318 86 76
office@cndb.ro
http://www.cndb.ro/
Rezervari se pot face de luni pina vineri la tel. + 40 (21) 318 86 76, intre orele 10:00 - 16:00

rezervari@cndb.ro

talibani din toate tarile, Romania are legi bune pentru voi

Editura Polirom a dat drumul pe piata traducerii romanesti a celei mai controversate carti din ultima jumatate de secol: Versetele satanice de Salman Rushdie.
Povestea protestelor starnite in lumea musulmana de aparitia editiei originale acum aproape 20 de ani (1988) este probabil foarte cunoscuta, totul culminand cu rasplata de milioane de dolari pusa de Ayatolahul Khomeini pentru uciderea autorului. Traducatorul japonez a fost apoi ucis, cel norvegian a supravietuit unei tentative de asasinat... dar aceste lucruri se petreceau la inceputul anilor 90. Intre timp Komeini a murit, nici macar cei care au preluat responsabilitatea deciziilor in lumea musulmana nu au mai sustinut condamnarea (traditia nu permite retragerea condamnarii).
Mai mult, un cotidian citeaza reactia liderului credinciosilor musulmani din Romania, care este extrem de echilibrat in declaratii: "Fac apel la toti musulmanii sa citeasca aceasta carte si sa nu dea curs unor provocari care pot veni din partea altor persoane. Este bine sa cunoastem si parerile celor care ne blasfemiaza religia".
Pe de alta parte, se vorbeste despre comunicatul Bisericii Ortodoxe Romane care dezaproba publicarea cartii, facand apel la legea cultelor care interzice ofensa publica adusa simbolurilor religioase.
Trecand peste ingrijorarea creata de faptul ca BOR dezaproba o carte pe care nu sunt sigur ca putea sa o citeasca inainte sa fie lansata, si peste satisfactia ca, in sfarsit, BOR ia atitudine oficiala fata de suferinta provocata unei comunitati (pacat ca suferinta comunitatii musulmane din Romania nu pare sa existe in aceasta problema), este pusa o problema reala:
O lege ( ce ne intereseaza este articolul 13 punctul 2) nou nouta se cere pusa la treaba ori legiuitorii vor fi nevoiti sa recunoasca faptul ca prinsi de evlavie religioasa au legiferat un fapt profund anticonstitutional.

rasca 2007

Astazi am aflat si lista celor selectati de Adi Urmanov pentru atelierele de la Rasca.
E al treilea an cand Adi tine cursuri pentru perfectionare poetica sau asa ceva... si a avut succes...daca ma gandesc ca la prima editie au debutat Andra Rotaru, Livia Rosca si Diana Geacar (tot a ramas ascunsa Roxana Georgescu si tot discreti au ramas si Claudiu Banu si Dragos Rossman si Anca Farcas iar Victor Neaga isi tot lustruieste Hose Pablo identity). la a doua editie, cu toate ca au fost invitati cel putin la fel de promitatori ca si in 2005 nu prea s-a mai lasat cu mari surprize.

Anul acesta cei selectati sunt:

corina ajder / chisinau - am vazut un film misto al ei aici

lavinia alexa / bucuresti

adina batar / victoria - brasov cred ca a fost la Primavara Poetilor in concurs, dar se pare ca nu... oricum, poeziile ei sunt aici

alexandra latescu / suceava - care ne-a zapacit cu cea mai matura lucrare la concursul de critica literara doar ca mi se pare ca nu se lega explicit de textul din concurs decat spre sfarsitul lucrarii.

anca marginean / cluj-napoca

andreea oprea / targoviste

constanta popa / chisinau care are o selectie de cantece de toate felurile:)

lavinia rogojina / targu neamt pe aici gasiti ceva semnat de ea

mihaela suleap / suceava - ea a fost premiata la Licart

vadim vasiliu / chisinau - Daca il stiti pe Hose Pablo, inchipuiti-va un poet la care tot ce e spectaculos la Hose, la el e grav.

poze de politicieni cu targ in spate (editorial Cuvantul, nr 12)

numarul pe decembrie al revistei Cuvantul este deja online. O parte dintre articole sunt postate integral pe site, so, feel free sa comentati

Anul acesta a fost a treisprezecea oara cand, la Complexul Romexpo, a fost organizat Targul de carte Gaudeamus. Considerat, pana acum, a doua manifestare editoriala a anului ca importanta, targul desfasurat la sfarsitul lunii noiembrie a stabilit recorduri de audienta si de vanzari pentru Romania. Daca targul din vara aduna pe undeva pe la 70.000 de vizitatori, editia tocmai incheiata a Targului international Gaudeamus a strans, conform cifrelor declarate de organizatori, un public a carui prezenta s-a ridicat pana spre 92.000 de persoane.

Desi nu a primit nici unul dintre premiile targului, asta insemnand ca nu a fost printre editurile cele mai cautate de public, Editura Polirom a anuntat vanzari de 3,5 miliarde lei la aceasta editie de targ. In plin entuziasm, e momentul in care se impune o comparatie cu marile targuri de carte din lume. Ca sa incepem de aproape de Romania trebuie spus ca, la Targul de carte de la Belgrad, cei 788 de expozanti (la Gaudeamus au fost aproape 400 de expozanti) au adus 149.284 vizitatori.

La cea mai recenta editie a Targului de carte de la Abu Dhabi au fost numarati 350.000 de vizitatori. In luna octombrie, Targul de carte de la Istanbul a numarat nu mai putin de 330.000 de vizitatori (anul trecut erau 317.000) si 500 de expozanti. Cele sase zile in care a fost deschis, Targul de la Frankfurt in 2006, a adus 8.000 companii participante si 286.000 de vizitatori. Targul de carte din Hong Kong a avut, in 2006, 430 de expozanti si 680.000 de vizitatori in saptamana in care a fost deschis.

Chiar daca multe lucruri se schimba in bine (cum ar fi aparitia garderobei unde sa iti lasi haina la intrare), pana cand manifestarea bucuresteana va ajunge sa rivalizeze cu marile targuri internationale nu doar cifrele sunt cele care trebuie sa creasca. In special in ultimele doua zile de targ, cele mai multe dintre manifestarile de la Gaudeamus au fost influentate vizibil de inghesuiala care se producea in jurul cate unei carti mai cunoscute ori la aparitia unei celebritati mai mult sau mai putin culturale. Mandriei organizatorilor, care au anuntat ca spatiul de expunere la Gaudeamus a crescut pentru aceasta editie pana la 10.000 de mp, trebuie sa i se adauge, in mod obligatoriu, stanjeneala vizitatorilor al caror spatiu pentru deplasare nu numai ca s-a ingustat, ci a devenit si mult mai sinuos. Pana in ultimul moment al targului, am auzit vizitatori si expozanti care se intrebau cine a castigat masina oferita drept premiu.

De cativa ani, in Romania, vedetele targurilor de carte tin sa fie politicienii. Din fotografiile difuzate de la targ de agentiile de presa mai bine de jumatate au fost cu politicieni. Cred ca doar in prima zi de lucru a parlamentului, de dupa alegeri, se poate nota o asemenea densitate de politicieni pe metru patrat.

"Cotidianul" despre Poetici

Cultura de Club A
"Club A are deja o traditie in organizarea actiunilor culturale. Unul dintre evenimentele care au rezistat in timp este „Poeticile cotidianului“, organizat de Razvan Tupa. La fiecare editie se discuta pe marginea ultimelor aparitii editoriale, de cele mai multe ori in prezenta autorilor, creindu-se contextul unei dezbateri publice necesare in acest moment pe scena culturala bucuresteana. „Muzica live, recitaluri si discutii cu autorii“ sint ingredientele unui produs care atrage in fiecare joi seara citeva zeci de tineri hotariti sa puna literatura la cale." ("La o bere cu Shakespeare" un articol de Ioana Calen)

Editorial CUVANTUL nr 10 Ierarhii şi reformulări: pentru dialog

Revista "Cuvantul" nu mai este la inceput. Fascinatia debutului continuu, cu fiecare noua etapa, este deja o zona paradiziaca de care, deopotriva, ziaristii si cititorii pot acum numai sa isi aduca aminte.
De la infiintarea sa, in 1995, revista „Cuvantul“ si-a asumat un rol special: o ierarhizare a valorilor în contextul unei adevarate avalanse de productii culturale. „E timpul sa ne asumam iesirea din confuzie“, scria, in acel moment Radu G. Teposu, directorul fondator al revistei. Dupa 11 ani in care revista a parcurs etape distincte, in care ierarhiile au cunoscut rasturnari si reveniri spectaculoase, revista „Cuvântul“ se afla in fata unei etape de reformulari necesare.
Cele doua directii care au fost reunite sub sigla revistei „Cuvantul“, Cultura si Atitudine, sunt axele de referinta in functie de care plasam lansarea numarului din luna octombrie. Cu greu am putea disocia cele doua concepte si se pot confunda numai printr-o fortare gen „rezistenta prin cultura“. Iar vitalitatea contextului cultural din ultimii ani a fost marcata de evolutii care, nu de putine ori, au contrariat publicul.
Miza „Cuvantului“ in forma pe care o propunem astazi cititorilor este dialogul intre identitatile culturale contemporane. Spectacolul constituirii si afirmarii continue a identitatii nu are nimic in comun cu dezbaterile nationalismului ratacit prin istorie. „Cuvantul“, ca revista lunara, isi asuma rolul de trecere de la actualitate la sensuri relevante, de la efervescenta evenimentelor locale la formularea dinamica a contextului international.
La jumatatea acestei luni, Tahar Ben Jelloun, unul dintre cei mai cunoscuti poeti contemporani, a punctat in publicatia italiana „L'Espresso“ pe marginea situatiei paradoxale pe care tensiunile dintre lumea crestina si cea musulmana o aduc in contextul unei traditii a dialogului dintre culturi. „De ce astazi minoritatile fanatice care se opun libertatii de gandire, indoielii, dialogului fac legea în relatiile dintre cele doua lumi?“, se întreaba Ben Jelloun. Evenimentul care i-a pus acest semn de intrebare este expozitia deschisa la Institutul lumii arabe de la Paris. Istoria a retinut ciocnirile violente dintre cele doua lumi insa o expoziţie care nu poate sa concureze dramatismul jurnalelor de actualitate reuseşte sa ofere perspectiva dialogului cultural fertil care a definit civilizatia contemporana.
Intrebarea lui Ben Jelloun devine interogatia individului care, desi este un actant important al culturii contemporane, se vede provocat de directiile in care tinde sa se piarda puterea dialogului astazi. Identitati sociale, identitati intelectuale, identitati nationale, identitati culturale, zonele în care se formuleaza vitalitatea cuvantului deschid acest dialog necesar.

toba de hartie

Ultimele saptamini au adus in atentia publicului breasla scriitorilor cu doua scrisori deschise. Mai intii membrii Uniunii Scriitorilor au cerut deconspirarea scriitorilor care au colaborat cu Securitatea. Raspunsul presedintelui breslei nu a intirziat sa vina: unii scriitori sint prea batrini, altii au fost determinati de imprejurari si, in fond nu sint scriitorii prioritatea CNSAS… Cam asa ar suna concluzia oficiala in aceasta problema.


In acelasi timp, reprezentantii unor publicatii literare consacrate, nemultumiti de impartirea fondurilor de la Ministerul Culturii, au strins 362 de semnaturi sub un text in care se anunta ca „Dispar vechi si prestigioase edituri, se dizolva institutii prin care s-a creat Romania moderna, au disparut editiile critice etc. (sic!)”. Unii dintre semnatari sint oameni linga care este o onoare sa semnezi, unele puncte din scrisoarea cu pricina sint mai mult decit justificate (legea sponsorizarii), altele… ridica cel putin semne de intrebare… Cum poti sa semnezi fara sa clipesti cereri ca „Revenirea la sistemul de altadata de subventionare a culturii scrise in cadrul MCC; excluderea din competitie a publicatiilor/editurilor obscure” sau incredibila formulare „Prin noi, prin marile valori romanesti, tara noastra, in timp, poate sa-si schimbe imaginea in lume, care, se stie, este, la ora actuala execrabila.”


Intr-un fel, cele doua scrisori par legate. Pe de o parte, scriitorii nu se considera nici responsabili si nici „prioritari” atunci cind este vorba despre dezvaluirea trecutului. Pe de alta parte… cultura vie cere sa supravietuiasca… pe banii publici.
Se fac apeluri la solidaritate, colegii din presa sint „indemnati” sa stea alaturi de scriitori. Mai lipsesc numai oamenii muncii si taranii si am putea sa chemam o „mare valoare romaneasca” sa traga un basorelief realist-socialist (eventual pe banii MEC).


Intr-o vreme in care aproape ca nu exista sef de revista literara care sa nu se miste foarte vioi fata de finantatorii privati in contextul absolut contemporan al ONG-urilor, banii publici par sa fi ramas deliciul suprem pentru publicatii al caror loc este, de cele mai multe ori, la muzeu. Dar daca s-ar investi niste sute de miliarde sa mai tragem niste copii dupa sabia lui Stefan cel Mare, sa dotam SPP-ul n-ar fi un gest frumos si cultural?! Situatia e trista etc.