Showing posts with label poetici. Show all posts
Showing posts with label poetici. Show all posts

Monday, May 04, 2009

EDITIA 100 a POETICILOR in CLUB A 7 MAI 2009

BLOGUL CONTINUA pe POETIC.ro
alte locuri unde ne intalnim in continuare sunt":




Fetis- o carte romaneasca a placerii
asa cum i-am promis lui Mihai Vieru am cautat si am gasit un document cu volumul din 2003.

se gaseste pr downloadat si aici http://www.scribd.com/doc/27508444/FETIS-2003



si daca tot am inceput asa sa scoatem la lecturi libere si o varianta de lucru a volumului care a aparut in 2005 la Cartea romaneasca: corpuri romanesti



iar asta chiar nu stiu ce e





de la ora 18.00, joi, pe 7 mai
in CLUB A
(str blănari nr 14)
poeticile cotidianului
va invita la
EDITIA 100
Performance, lectura de poezie si muzici
cu
Andreas Aron (contrabas), Irina Creanga (voce) si Razvan Tupa

Am schimbat formate, am schimbat formule de prezentare: nu s-a schimbat nici un moment interesul nostru pentru ceea ce este fierbinte in literatura contemporana. Joi, 7 mai, de la ora 18.00, razvan tupa (lectura), andreas aron (contrabas) si irina creanga (voce) va invita la spectacolul acestor 4 ani de poetici. Daca v-ati intrebat cine a luat cele mai reputate premii romanesti pentru poezie in ultimii ani si daca v-ati pus problema felului in care suna cele mai apreciate poezii romanesti ai ultimilor ani, joi in club A o sa aveti raspunsul. Poeme semnate de Marius Ianus, Ovidiu Nimigean, Mircea Ivanescu, Liviu Ioan Stoiciu, Svetlana Carstean si multi altii vor fi citite pe masura ce invitatii vor reinterpreta pentru contrabas si voce muzicile acestei seri. De la lirica sociala, la poezia intimista, poezia intalnirii (a relationarilor), de la poezia instrainarilor la poemele revelatiei, selectia din aceasta saptamana de la editia 100 a poeticilor Cotidianului va rezerva multe surprize.

Poeticile cotidianului se apropie de implinirea a 4 ani de cand functioneaza saptamanal in spatiul din Club A. In 2005, la sfarsitul lunii mai se lansa formatul care includea improvizatii muzicale si colaborari intre artisti si scriitori. La cinci ani de la acele prime intalniri, Poeticile Cotidianului a trecut prin diferite formule de prezentrare a literaturii. De la intalnirea cu numarul , Andreas Aron si Irina Creanga au fost alaturi de poeticile cotidianului. Acum, dupa 100 de editii se intorc dintr-o cu totul alta postura decat cea de debutanti in interiorul unei trupe. In fiecare saptamana am descoperit cate o carte nou aparuta in lectura publica si am invitat un scriitor contemporan sa fie supus intrebarilor dumneavoastra si sa vorbeasca despre scrisul sau (si al celor care l-au influentat).
POEZIA TA IN CLUB A
In 2009, poeticile cotidianului isi asteapta publicul sa arate ce stie la intalnirile din club A. Incepand de saptamana viitoare, iscrieti-va joi in Club A, cu zece minute inainte de ora 18.00 a poeticilor cotidianului si puteti prezenta timp de cinci minute la Poeticile cotidianului, poemele dumneavoastra vorbite. SLAM sau POEZIE VORBITA, POEZIE TRADITIONALA sau EXPERIMENTE, POEZIA TA da piept cu publicul.
http://casadepoezie.wordpress.com/poeticile-cotidianului-2009/

free webpage counters

Tuesday, April 07, 2009

Poemul tau de DOI EURO

Cum spuneam totul s-a mutat la www.poetica.rocultura.ro

ceea ce a ramas aici este o arhiva pe care va invit sa o accesati

In plus am pastrat un poem de doi euro

poemul tau ti-l faci tu, poemul meu doar te intreaba ca sa-ti faci poemul tau:

doar trimiti SMS la numarul XXX si vei primi intrebarile pentru poemul tau.

va invit sa postati raspunsurile aici.

costul unui sms este de doi euro


TXT POETICILE la numarul
XXX- Cost
2,00 EUR




Later edit: ACEST JOC ESTE OPRIT.


Wednesday, October 29, 2008

harta timisoara literara


Asa arata harta lucrata de Ana dupa atelierul de la Casa Studentilor de acum 2 saptamani.

Thursday, October 23, 2008

poetii de la Ars Poetica

Spuneam saptamana trecuta ca Unilever m-a ajutat sa ajung la Ars Poetica la Bratislava.
Acestia sunt poetii pe care i-am vazut acolo. Niciodata nu am fost la un festival la care sa intalnesc atatia poeti buni din cele mai diferite colturi ale Europei.

Pamela BEASANT-remember
Jana BENOVA
Tamas FILIP
Carolyn FORCHE -voice of poetry
Christian FUTSCHER - you will find hard to belive but, he’ real
Maria GALINA - windows to poetry
Ulrikka S. GERNES - sees herself in you
Yvonne GRAY -
Andrej HABLAK
Inge HRUBANICOVA
Michal JARES
Rudolf JUROLEK
Marzanna KIELAR - fragile poetry
Meta KUSAR
Katalin LADIK - serious performance
Andreas NEUMEISTER - photos with questions
John O DONOGHUE - nostalgy fun
Marcus POETTLER - just poetry
Robert PROSSER - power poetry
Justyna RADCZYNSKA - listen
Arne RAUTENBERG - in control
Martin SKYPALA - just hear him in Slovak
Jan STRASSER -
Arkadij STYPEL - game of seroiusness
Francesco TOMADA - youth of poetry
Anja UTLER -the three heads of poetry
Johanna VENHO - voice dance
Michele ZAFFARANO - poetry inside

Wednesday, October 22, 2008

lista casa de poezie


- in loc de eu poetic, un tu poetic
- in loc de figuri de stil, fortari ale cliseelor
- in loc de declaratii, asumari
- in loc de literaturizare, realizare
- in loc de litanie, definire
- in loc de formula, alternative
- in loc de autoritate, constiinte
- in loc de muzicalitate, vocalizare
- in loc de metrica, respiratie
- in loc de tematica, prezenta
- in loc de izolare, diseminare
- in loc de senzatie, stare
- in loc de amplificare, argumentare
- in loc de pr, reformulare
- in loc de public relation, poetic connection
- in loc de familie, comunicare
- in loc de eroi, subiecte
- in loc de in loc de bani de inmormantare, zambet
- in loc de moarte, liniste
- in loc de corp, organism
- in loc de manifeste, liste

Monday, October 20, 2008

Cum a fost la Bratislava






Saptamana trecuta a fost Ars Poetica in Bratislava. Super poeti despre care o sa mai scriu. Am fost norocos sa fiu sprijinit de Unilever sa pot sa ajung acolo.


Acum am primit fotografiile de la poeta daneza Ulrikka S Gernes din timpul recitalului meu de pe 12 octombrie.







Friday, October 17, 2008

Casa de poezie inapoi la Timisoara

Acum doua saptamani, am fost la Timisoara pentru Festivalul National de Dramaturgie. Am vazut proiectul celor de la Tanga si m-am intors cu un tren care s-a oprit pentru vreo ora in camp. De data asta (18 oct-19 oct) Casa Studentilor isi strange abonatii cenaclului Pavel Dan pentru o serie de lansari si lecturi.
Atelierul de sambata de la 16.00 o sa fie Casa de Poezie si orasul ei.
Casa Studentilor din Timisoara inca nu se stie daca o sa ramana in aceeasi cladire. La atelier o sa incercam sa facem o casa de poezie pe care sa nu mai fie cazul sa o revendice cineva. Timisoara este singurul oras in care poezia a avut un tramvai la dispozitie pentru lecturi din mers, cu public adunat special pentru a asculta.
temele sunt doua:
- Cum ar arata Timisoara daca in loc de strazi ar avea poeti
- Ce e Casa de poezie

Casa de poezie inapoi in Timisoara

Sunday, October 05, 2008

poetica relationala

Poemul meu esti tu

1. Povesteste un vis (max 10 randuri)

2. Nume/prenume (optional)

3. Loc/tara/oras

4. 3 cuvinte despre (1) tara (2) orasul (3) tine

5. 2 cuvinte preferate

6. 1 cuvant pe care il detesti

7. SALUT

Tuesday, September 09, 2008

frumusetea 2008

Cum e frumusetea la cererea Microsoft?

In fiecare an compania cere studentilor si angajatilor de la departamentul de inginerie al Universitatii Cambridge sa stranga imagini care pot fi definite ca frumoase, fascinante, provocatoare, amuzante sau toate acestea a un loc. The Guardian arata imaginile de anul acesta aici Every year Microsoft challenges the students and staff at the University of Cambridge's engineering department to submit photos that are "beautiful, fascinating, intriguing, amusing, or possibly all of these things"

Friday, September 05, 2008

Toată lumea poeziei la Bucureștiul Licart-ului

La noi iarna ninge cu cutii/ De electrocasnice

Câteva repere: În 2008 John Ashbery a lansat o antologie care i-a consolidat poziția de autoritate a poetiziei americane contemporane. O situație neașteptată pentru un poet care lucrează cu subtilități uneori obscure. Dincoace de ocean, Moscova celebra anul trecut ziua poeziei cu o serie de cinci seri dedicate unor grupări poetice care nu au acceptat să apară nici una în același eveniment cu celelalte. În Japonia, un tânăr de 16 ani transpune lumea de azi în senzații care par atemporale din punct de vedere a istoriei poeziei.

La începutul anilor 2000 în România încă mai părea să funcționeze reluarea unei competiții generaționiste. De această dată, literatura de toate felurile era pusă să facă față presiunilor și inconsistențelor realului. Erosul și mistica mai mult sau mai puțin minimalist visate de poeți ca Mihail Gălățanu ori Cristian Popescu deveneau un coșmar mușcător în Manifestul anarhist semnat de Marius Ianuș ori în excesele poetice semnate de Dan Sociu. Ceea ce Claudiu Komartin își asuma din poetica vocilor pe care le-a încercat și-a asumat impresia de extravaganță în poezia unui realism care ia literatura la rost.

Acum mai bine de un sfert de secol, Alexandru Mușina teoretiza o poezie despre viața noastră obișnuită. Ceea ce promitea să fie un paradis textual s-a dovedit o fabuloasă derivă livrescă. Realitatea mai mult sau mai puțin textualizată (nu pentru prima dată dar, în sfârșit programatic) era dată cu capul de toți pereții referințelor literare. Exact așa cum în anii 70, revolta social-estetică a poeziei beat americane s-a transformat rapid în material didactic și acolo a rămas, revelația cotidianului din anii 80 a reușit să se construiască în limitele unei teoretizări ficționare definită mai degrabă la nivel academic decât în termenii mereu problematici ai unei funcționalități profunde. Lumea perfectă visată de iubitorii de literatură și-a arătat colțurile complet neîngrijite nepotrivite prin idealizarea unui cotidian mutilat după chipul și asemănarea fantasmelor noastre. Așa se face că tot ceea ce s-a dorit a fi o destoinică și respectabilă inginerie textuală s-a cantonat (poate și continuând viziunile desantiste) într-o zonă perfect estetizată, literară.

Ca să acesăm o zonă încă și mai clar fixată în termenii istoriei literare putem să coborâm la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului XX când două mișcări practic contemporane fundamentau abordări poetice distincte. Pe de o parte, T.S.Eliot căuta atestarea competenței poetice în America prin prisma judecării unei istorii a poeziei. Pe de altă parte, Marinetti în Italia și dadaiștii în Elveția, Franța și România pulverizau tradiția pentru a impune vitalitatea limbajului poetic. În paralel, două demersuri poetice cu intenții contrare.
Revenind în prezent, diferențele geografice transpuse în termeni de poezie nu par să mai aibă relevanță. Mai mult decât oricând, într-un singur concurs poți să găsești poeme care țin de paradigme (și, inevitabil, de istorii ale expresiei poetice) complet diferite și, în același timp, serios fundamentate, personalizate și inedite din punct de vedere al perspectivei. De parcă toată lumea ar fi într-un spațiu unic.Aceasta a fost senzația pe care am avut-o citind poemele nominalizate pentru ediția 2008 a secțiunii de poezie a festivalului Licart.

1 Instalații
O parte dintre nominalizații din acest an construiesc efecte cu ajutorul unor elemente împrumutate dintr-o zonă specială a cotidianului: comunicarea. Fie că este vorba despre frânturi de comunicare publică ori media, acestea sunt valorificate în cadrul unui mecanism eterogen, care poate fi reasamblat în nenumărate feluri fără ca efectul să fie diferit.
(...)

2 Corpuri
O tendință distinctă a poeziei propuse anul acesta la Licart utilizează cu precădere referințe corporale valorificate prin accentuarea fie a unei dimensiuni tactile, fie a uneia ce ține de organic.
(...)

3 Stări
Ceva mai dificil de definit este demersul pe care și-l asumă câțiva dintre tinerii poeți care trasează spații ale sensibilității în poemele propuse. Atunci când întreprinderea le reușește, rezultatul este un complex de senzații cu alonjă hotărâtă în zona afectivității.
(...)

4 Viziuni
Imagini, senzații și o negociere continuă cu capacitatea cuvintelor de a convinge, de a impune realitatea unei situații descrise, greu de crezut dar imposibil de evitat în cele din urmă este specialitatea unei serioase părți dintre scriitorii pe care acum îi putem surprinde la primele lor elemente ale unei poetici personale.
(...)

Cu siguranță nu toți vor scrie mai departe. Cu siguranță câțiva dintre nominalizații acestei ediții a Licartului vor știi să își definească stil personal, expresivitate inconfundabilă și viziuni poetice convingătoare. Ceea ce m-a făcut să încerc să găsesc câteva elemente definitorii a fost senzația că poezia lor poate să definească un moment perfect. Un moment în care toată istoria poeziei este pusă la încercare sub privirea neiertătoare a unor scriitori pentru care nu vanitatea gloriei literare ci relevanța existențială a propriei poezii și a poeziei de pretitindeni și din toate timpurile este criteriul ultim pe scara căruia își măsoară fiecare dintre ei demersul.

Wednesday, September 03, 2008

pe stada poeziei in colentina

ma gandesc asa: cata galagie!

ce am mai vazut? wall e si babylone ad, si parca inca niste tudors...

aaaa, da. M-a dus Cristi pe strada poeziei, prin colentina ca sa inregistram poeme din seria de antologie aleasa de autori. Foarte tare. A filmat Nicu si cand ne-am intors Cristi s-a hotarat sa fac un film cu poezie.

pentru ca am zis de antologie, a mea a aratat asa:

don’t happy, be worry. niste bucurii


& dragoste cu hainele mele
aduse în brate de la spital
dragoste cu tot plumbu orasului
în singe
soldãtelu meu de plumb
cã io si tu am fost turnati
din aceeasi lingurã de plumb
sora mea de lingurã
io si tu ne-am fãcut
casã noaptea
pe pragul farmaciilor închise tremurînd
io si tu adormeam îmbrãtisati
în fiecare noapte pe altã targã
ca bogãtanii
io si tu mãrsãluiam rupti fãrã scop
cu un singur scop precis întunecat
bolborosind singura rugãciune
pe care-o stiam
înger îngerasu meu
numa-n fatã sã nu dai

de Dan Sociu




Copiii cuminţi nu mint niciodată

Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile,
Dumnezeu mi-a desfăcut prejudecăţile…

Eu sînt copil cuminte, nu vreau totul azi.
El îmi dă totul azi.
Îmi bagă bani pe card.
Portocalul de pe balcon înfloreşte (e iarnă!!!).
Zveruţa îmi spune o vorbă uluitoare (“derdelai”).
Mi se propune o bursă fabuloasă în Cuba…

Dumnezeu mi-a umplut prietenii de bani,
Dumnezeu mi-a satisfăcut iubitele
şi mi-a arătat că mă iubeşte fără sfîrşit
chiar dacă sînt str8 şi nu îmi plac banii.

Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile.
Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile.

de Marius Ianus


cu mîinile treceam
cu mîinile treceam prin parc
dar tu
nu mai veneai
un geam puneam
şi un geamăt se auzea
din gard
eu garda depăşeam
şi ardeam de febră
alţii beau bere
spumoasă
aşa-s femeile
îmi spuneai
iubesc logica
şi siguranţa
gura ta se uita
ţintă la mine



dimitrie

am apăsat întrerupătorul
şi deodată s-a făcut
lumină
şi deodată am văzut
scaunele am văzut
masa
am apăsat
întrerupătorul
şi deodată am văzut
patul am văzut
cearceaful am apăsat
întrerupătorul şi deodată
s-a făcut lumină şi te-am
văzut


de Dumitru Crudu



falia

suntem tineri cosmine şi tinereţea asta ne sugrumă cu
disperarea şarpelui căscându-şi larg gura
cu prada înţepenită între vertebre
suntem tineri şi nu mai trebuie decât să mărturisim să ne descleştăm dinţii
vom mărturisi totul totul visele noastre bolile urmele de pe trupuri
iubirile crestate cu cioburi pe cornee sinceritatea este boala secolului
cu sinceritatea asta ca un magiun tu îmi mânjeşti mâinile
mâinile mele negre cu vene proeminente cu zgârciuri subţiri
mâinile mele ling fierul schelelor abandonate ochii sunt insensibili la praful gros
aşezat şerpeşte pe suflete dar mâinile mele mâinile mele plâng în hohote

în fiecare dimineaţă mă-ntreb de ce trebuie să ne-ngrămădim cu toţii în viaţa asta
ca-ntr-un vagin contractat
dintr-un moment într-altul cineva cu zale de paiete ne va ciupi
şi nu e un vis nu e un vis al cuticulelor noastre râncede smulse cu forcepsul
nici măcar hainele largi pământii nu ne mai pot disimula tremurul
fixitatea privirii e indiciul clar al unei boli psihice oarecare
cu care nici măcar nu ne mai este ruşine
"domniţă, suntem inacceptabili social"
la nouăsprezece ani nimeni nu-ţi crede ratarea
la nouăsprezece ani nimeni nu-ţi controlează mâinile de băşici de la scris
la nouăsprezece ani nimeni...

pe aleea din faţa cazinoului pietrele mozaicate îmi par nesfârşit de lungi
(pietre funerare pesemne)
apa asta sărată e un zid dincolo de el fericirea cu solzi de şarpe

de Oana Catalina Ninu



Romanian Oddity

am văzut locul în care oamenii muncesc şi în somn
acolo m-am îndrăgostit de o femeie galbenă
pentru care eram o ciudăţenie din altă lume:
un ţigan poliglot a cărui voce răsună gutural
prin întunericul unui oraş-fantomăl
ocuit de 20 de milioane de roboţi.
când am renunţat să mai cer înţelegere şi căldură,
m-am desprins de pământ ca într-o legendă budistă
iar corpul meu a plutit pentru o vreme
printr-un hău plin de neoane şi cabluri optice –
într-o singură clipă totul a ars,
făcându-se scrum în faţa ochilor mei
împăienjeniţi de dorinţă şi nebunie,
ca o peliculă cu manechine care imită mişcările omeneşti
din vremea filmului mut.

de Claudiu Komartin




***
în corpul meu e un loc în care vin cu motoretele şi un loc
pentru atras insectele iar în
mîna stîngă un loc în care se fac sacrificiile acolo
pielea explodează uneori ca într-un oraş
după război cîte o mină şi ei vin apoi
şi astupă locurile cu lînă şi
pentru că am vrut să învăţ uneori
greşesc şi pun altceva uneori zăpadă
artificială şi pentru că am vrut să
învăţ mi-au adus tabele le-am înghiţit şi
încet s-au amestecat toate în mine
de Ruxandra Novac

Printre clipe

andreea soarbe incetisor din cana cu ceai
de la fereastra iarna o priveste amuzata
intra
ii spune izbucnind in ras
lumi fantastice se nasc si mor in ochii ei
andreea soarbe incetisor din cana cu ceai
pe masa o foaie alba scrie despre
trairi sinucigase pe mana de langa ea
suratele sale zac mototolite pe jos
doi pasi de dans se zbantuie prin casa
intraii spune plictisita
vecinii de sus nu mai zguduie tavanul
praful se asterne lenes pe podea
apa ezita pe marginea cazii
o imbratiseazase revarsa resemnata
condensul compune figuri angelice pe oglinda
sunete ciudate o impresoara
andreea priveste viatae si nostalgie
printre clipe otel inoxidabil
intra
ii sopteste afara vantul matura strazile
andreea nu exista
Acum

de Eugen Suman

XI
laura meine liebe cînd
a plecat era o iarnă ce se scurgea pe îndelete
pe sub motoare-nroşite
ada a rămas lîngă mine vreo săptămînă să mă
consoleze cu rîsul ei isteric cu
nebunia ei fixată pe ticăitul unui ceas de porţelan
reprezentînd un pui de găinăeram secătuit de puteri şi ambiţie
o caroserie pe butuci
gata să fie dezasamblată

era perioada mea de veghe autentică
lîngă ada colcăind beată în pat năpădită de coşmaruri
luînd decizii tari dar de fapt neştiind ce să fac

prima înfrîngere serioasă

aşa că am continuat
am vizionat documentare despre maimuţe am băut vodcă apă şi
bere
am urcat saci cu lemne am fumat am trimis scrisori
patetice în klagenfurt am simulat stoicismul tradiţional al
familiei pe linie paternă am pălăvrăgit cu domnul administrator
despre dificultăţile traiului la bloc şi m-am
pregătit pentru şpiţurile-n cur ce aveau să vină

la fiecare convorbire telefonică mă întreabă cum mă simt
- eşti bine puiule? cum te simţi?
de fiecare dată mormăi un răspuns convenabil
ceva fără cap şi coadă o aiureală şi
îmi dau seama că n-o să stau niciodată
cu celălalt telefon la ureche ascultându-mi fîstîceala
spunînd cu un ton de speaker t.v. că nu vrei să
ne întâlnim
se pare că am cancer
inventînd ceva care s-o îngrijoreze să-i stîrnească partea
de mamă devotată şi iubitoare
sînt îndeajuns de îndrăgostit ca s-o fac să creadă
an de an că am cancer
îndeajuns de disperat

la petroşani era să se mărite cu un rocker local
eu aşteptam în scara aia cu becuri furate
jumate viu jumate nu ştiu cum
şi locatarii care urcau sau coborau
urcau şi coborau pe pipăite
după vreo două ceasuri devenisem un punct de reper
nu mă întrebau nimic
îmi atingeau creştetul capului cu degetele
şi-şi vedeau de treabă
oricum
ea pînă la urmă a venit cu mine
cu adevărat regretele ne împing bărbiile-n piept

o frunză cade pe capota unui merţan
rămîne acolo
ruginie ca berea
cînd demarează
o ia vîntul

de T.S. Khasis


mai multă dragoste

ochii ei nu spun nimic
despre tine despre întâmplări despre anotimpuri

ea te iubeşte
cum te iubesc cearşafurile curate
şi apele dunării calde
şi miki când te priveşte cu lacrimi în colţurile
ochilor
de la soare
şi peştişorii tăi aurii când ţi se-adună sub degete
sâ le dai de mâncare
şi vecina pe care o asculţi ore în şir
povestindu-ţi ceva
orice

pentru ea viaţa se trăieşte cum se trăieşte
şi se moare cum se moare
nimic
despre tine întâmplări sau anotimpuri

îşi trage leneş degetele la tâmplă
şi tu o îmbrăţişezi
o tragi uşor spre tine
să o îmbrăţişezi
şi ea te iubeşteşi tălpile ei alunecă leneş pe gresie
linse de apă
şi creasta ta din iubirese pulverizează
pe cerul urbanca o ninsoare

de Cristina Ispas



aroma

cum sare apa peste stăvilar
ca să se piardă în noaptea cea clară
aşa să treacă – în tangaj etern –
şi viaţa ta. ori să încremenească
deodată cu tumultul cascadei
în pastelul kitsch,
între arinii prin care se strecoară
luminile de licurici. lumile
mici laolaltă cu golul major
al existenţei de aici şi
din vieţile tale fictive
să se unească pentru totdeauna
în regatul kitsch. iar informaţiile inutile
piardă-se în aerul cu sclipici. aerul umed şi sulfuros. tu

să rămîi cu pacea arinilor,
în sandale, pe pod, deasupra
stăvilarului şi luminiţelor
oliv. să-ncremeneşti peste fărîma de plajă,
peste stîncăriile de săpun. salivînd şi cu nările invadate
(izmă & cimbrişor),
experimentînd, alternînd,
punînd la lucru papilele
pînă ce vei afla,
în clipa aia solemnă şi atică,
aroma golului major din viaţa ta.

de Stefan Manasia


368
mai devreme sau mai tirziu
toti ajungem la capatul lui trei saiesopt
unii acolo chiar s-au nascut si-au crescut
mai devreme sau mai tirziu
unii cu 41 si dup-aia pe jos
unii cu 69 dinspre razoare
e un loc cu verdeata si cu destula racoare
mai devreme sau mai tirziu
Sint fete sumbre ca-n cismigiu
si masini in garaje la parterul blocurilor de patru etaje
si masini in garaje la parterul blocurilor de patru etaje
su bi du ba
mai devreme sau mai tirziu toti ajungem altundeva.

de Sorin Ghergut


jagrat zidul de matase

aici vreau sa scriuunde nimic nu e adevarataici unde totul stralucestesi e atat de stralucitorincat singurul loc pe care-l mai pot privieste locul inlauntrului meuaiciunde Dumnezeu isi deschide palmaaici unde Dumnezeu nu-si inchide palmaaici vreau sa scriupe zidul de matase

de Constantin Virgil Banescu



chemlab

dupa blood electric by Kenji Siratori
portul spre un univers mecanic corpul distorsionat inca din stadiul de embrion jocul a fost transplantat drogul in forma de embrion a fost transplantat masina sufletului a fost atasata la linia sinucigasilor acesta e noul despre care n am stiut niciodata ca e aici canalele dna intentia ucigasa a masinii linia sinucigasilor cronici absorb si inhalez ochii sticlosi aluneca pe obiecte ma incurc cu structuri recombinatorii elimin viata si capul meu invelisul care stoca si apara inainte si creierul continua sa cinte sa erodeze si corpul se goleste compulsiv elimina viata dar nu nu fara fluide corporale imi trebuie un fond gol, blank care sa grabeasca exterminarea sa goleasca infobitii care s au blocat chiar deasupra glandei da asa imi place mie sa pierd vremea o masina generatoare, supraincarcata, urlind

de Gabi Eftimie


soarele acasă la mine

în blocul meu sunt 5 etaje cu oameni
pe care nu i-am întâlnit niciodată
şi florile de la geamuri au îngheţat
soarele merge cu mine şi eu merg unde vreau
aşa a fost tot timpul

dacă urc scările
după uşile de metal se aud copiii
şi atunci îl văd pe Dumnezeu şi pe mama
în METRO la capătul pământului
împingând un cărucior
spre ieşire

în gentuţa ei 400 de lei
iar în inima mea o fetiţă

de Andrei Gamart

Păpădii

am în capul meu un poem genial o poezie perfectă femeie
nu le voi arăta nimic lasă’i pe ei să citească
sociu şi yanush
eu însa pentru tine voi păstra acest poem
lumea să nu ne umble pe după spate
pentru că lumea vrea să ne sufle dragostea
dar atunci când dai cu piciorul într-o păpădie

puful se împrăştie şi tulpina suntem noi

de Hose Pablo

Prima zapada

Doar atat, ca a nins,
cadeau fulgi mari si frumosi
in oras se aprinsesera luminile
iar daca te uitai in sus, vedeai
ca fulgii sunt albi, galbeni, albastri
si vin din vid.

Vezi, am ajuns s-o traim si pe-asta, cum ne
Survoleaza, la mare-naltime, anotimpurile,
Noi, tineri, destepti, frumosi,
si-as putea sa spun (dar nu spun)
atat de mult, atat de mult. Pe tine.

de Santha Attila


Sa inceapa viata de la cainele acela
lungit, sau de la iedera aceea pe moarte
inradacinata zdravan in marmura.
Sa dea un semnal, o stralucire,
burta goala a cuiva care vorbeste
privindu-si pantofii fara sireturi,
sa plece de pe zid si corbul
stralucitor ca bocancul unui soldat.

Sa se vada, dupa cum se schimba umbra
prin chiuveta, ca
se intampla ceva, sa capete
cea mai mare atentie momentul dintre doua
probleme birocratice care raman de rezolvat,
exact atunci cand actul de nastere
are numele si prenumele schimbate,
sau extrasul de cont de la banca arata cat de gol
e portofelul. Chiar atunci.

(Intre timp, intre doi oameni
care au intarziat, luandu-si pulsul
ridicat la inaltimea feţei,
o doamna a fotografiat o hartie
lasata pe jos. Va apare
un mare numar de telefon scris
negru pe alb.)

de Andrea Inglese



SÎNT O FETIŢĂ AŞA DE FERICITĂ

Cînd m-am născut, mă gîndeam „Aşa ceva nu se poate-ntîmpla!” După cîţiva ani, i-am strigat unui puşti care pedala pe partea cealaltă a iazului: „Hei, baiatu', sintem toti niste raze mari-mari de lumina!” Cu o noapte înainte întîlnisem o femeie foarte bătrînă care mi-a spus tot ce voiam să ştiu despre viaţă, iar asta m-a plictisit cumplit, a trebuit să urlu: „Futu-i sînt atît de frumos că nici măcar eu nu mai rezist”

de Paul Killerbrew


Zi si noapte

Venea
mirosul
de carne
fripta.

Aerul
inghesit in
intuneric
ma lovea
peste picioare
cand m-a intorceam
acasa pe drumul
dinspre râu.
Din adancul
ferestelor
cu gurile galbene
deschise
si goale

venea
mirosul
de carne
fripta.

Pentru toata viata mea,
nici o indoiala,
zi si noapte
organele mele sexuale
or sa ramana calde
mereu

Mi-am dat seama
si
ca un copil
era sa plang
cu
lacrimi mute.


de Kiji Kutani

Friday, August 22, 2008

curiosi de poezie tanara?

Saptamana trecuta am trimis notele mele pentru poemele nominalizate la editia 2008 a concursului Licart. Poemele pot sa fie vazute aici.
Este al treilea an in care Radu Herjeu m-a invitat sa fiu in juriul pentru sectiunea de poezie a festivalului pe care il organizeaza. Surpriza pe care am avut-o anul acesta vine din faptul ca am citit intre poemele nominalizate foarte multe poeme bune. Este prima data cand la mai mult de jumatate dintre poemele nominalizate am avut senzatia unei intentii poetice originale, asumate si individualizate.
Chiar si in putinele cazuri in care a fost vorba despre o abordare a poemului usor greoaie, cred ca nu a fost mai mult de un poem la care sa am senzatia ca e scris degeaba, doar "de chestie".
mi-ar placea sa scriu curand mai mult despre asta.
A, si ce mi se pare cel mai tare, cei care sunt interesati de poezie incep sa fie mai multi decat cei care raman fascinati de simplul fapt de a fi "poheti". Cel mai important este ca toti cei care au fost selectati reusesc sa transmita ceva personal (stare, idee, optiune) intr-o maniera proprie, care nu este imprumutata ori furata (cum mici mici exceptii).

Friday, July 11, 2008

O emisiune de poezie de sfarsit de saptamana. Asta si daca sunt curiosi care vor sa auda cum suna Holderlin in italiana

de sfarsit de saptamana cum ar veni o emisiune de poezie. Pe poezie si nebunie dar orisicat e cu Holderlin Campana si altii din astia

Saturday, June 07, 2008

Ce mai zice Dumnezeu

Zice ca asa

Wednesday, May 21, 2008

poeme pentru oameni goi

si niste lucruri ar trebui spuse
spuse ca arcuri care sa trimita totul
mai adanc mai departe mai mult in zona aia neagra
in locul plin de fapte fade in care nimic dar nimic
aparent nu are un sens se desfac doar sensuri concrete fizice

mainile
intinse langa
corp, cu fascinatia
intinsa cald lipita asa
peste fatza ca un nor stralucitor

Friday, May 16, 2008

doar

Nici un nume, numai feţe, bucăţele de poleială dulce acum
Lipite pe jos şi ceaţă, pentru fiecare faţă a ta câte o
Serioasă secţiune din ce am recepţionat la televizor

Nici un nume numai ei câţiva băieţi care şi-au schimbat sexul
Care mai au, nu mult, puţin ca să ţi-l schimbe şi pe al tău chiar
Intr-o siluetă care ţine în faţă o umbrelă cu desenul:

"Eu, bătran car un borcan de dulceaţă din piaţă, cumpărat de la Obor"
Un pic de publicitate fără faţă la care să te răţoieşti aproape trist
Strălucirile astea agaţă atenţia noastră în ploaie şi ţin cât un vis

Wednesday, May 14, 2008

poezia incepe sa faca spectacol la ICR-uri

10 POEŢI ROMÂNI
LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA VARŞOVIA

• Poezia română contemporană este reprezentată la Varşovia de Emil Brumaru, Marius Ianuş, Claudiu Komartin, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Simona Popescu, Octavian Soviany şi Robert Şerban;

• România are, în Târg, 11 standuri personalizate: un stand fix şi 10 standuri mobile – siluetele în mărime naturală ale celor 10 poeţi.


Joi, 15 mai, începe la Varşovia ce-a de-a cincizeci şi treia ediţie a Târgului Internaţional de Carte, cel mai mare eveniment dedicat literaturii din Polonia. România participă la Târg pentru a doua oară consecutiv după o întrerupere de mai mulţi ani, iar prezenţa noastră, rezumată de observaţia tandru-ironică „Românul s-a născut poet”, are ca temă tutelară poezia română contemporană. Dincolo de tuşa autopersiflantă, însă, enunţul are o acoperire de atâtea ori probată, poezia fiind o formă de creativitate la care românii au excelat întotdeauna.

România va fi reprezentată printr-un stand fix şi zece standuri mobile, gândite ca o mare instalaţie, al cărei design aparţine artistului Arnold Estefan. Fiindcă literatura română este încă puţin cunoscută în Polonia, standurile urmăresc să reţină atenţia vizitatorilor mai mult decât ar face-o întâlnirile cu scriitorii sau cu editorii ori simpla expunere a unor cărţi româneşti.

Standul fix, un perete ca un grafitti stilizat, este imprimat cu numele celor zece poeţi reprezentând generaţiile încă active – Emil Brumaru, Marius Ianuş, Claudiu Komartin, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Nicolaie, Ioan Es. Pop, Simona Popescu, Octavian Soviany, Robert Şerban – şi cu câte o poezie din opera acestora. Pe rafturile dispuse aleatoriu vor fi prezentate cărţi de poezie apărute în ultimii ani la editurile cunoscute pentru programele sau seriile dedicate poeziei: “Cartea Românească”,“Vinea”şi“Brumar”.

Standurile mobile îi reprezintă, tot stilizat, pe cei 10 poeţi în mărime naturală şi sunt răspândinte în tot Târgul, în cele mai neaşteptate locuri. Fiecare siluetă va purta 250 de fluturaşi cu versuri din poetul respectiv, traduse de Joanna Kornas Warwas şi Tomasz Klimkowski, unii dintre cei mai buni tineri traducători de literatură română din Polonia.

Înaintea ceremoniei de deschidere, cele 10 siluete îi vor aştepta pe vizitatori pe esplanada din faţa Palatului Culturii şi Ştiinţei, imensa clădire care domină centrul capitalei poloneze, ca nişte mesageri ai unor esenţe pe care românii le ştiu distila foarte bine.

După Târg, siluetele poeţilor români se vor muta pentru câtva timp pe trotuarul larg şi circulat din faţa Institutului Cultural Român, situat pe o cunoscută arteră varşoviană. De-a lungul anului, standul fix şi cele 10 siluete vor fi montate şi la alte mari târguri de carte din Polonia sau, ca instalaţii, în diferite locuri publice.

Târgul Internaţional de Carte de la Varşovia se va desfăşura între 15 şi 18 mai, iar invitatul special de anul acesta este statul Israel.

Wednesday, April 02, 2008

brand/anti-brand

este totusi jenant nivelul la care s-a ajuns mergand pe urma ideii asteia cu brand literar, parazitari de brand si asa mai departe.
Ieri am vazut un anunt care invita cititorii la conferinta de pe 23 aprilie pe care o sa o tina Orhan Pamuk la Bucuresti. Doar asa, de dragul publicului anuntul era "Mihaela Radulescu merge sa-l asculte, vino si tu". Brand cu brand se face conferinta.
Si motivele pentru care mi se pare jenant sunt cam asa:
- chestiile culturale in ro tinjesc dupa publicul tabloidelor.
- promovare incepe sa insemne ceva care duce cu gandul la un fel de dusuri in grup.
-
si in loc de brand? uite, anti brand:
- in loc de nume - idei,
- in loc de institutii - proiecte
- in loc de autoritate- dezbatere
- in loc de disertatii- forme fixe (si asta se dedica lui Constantin Vica)

Monday, March 24, 2008

pro si amator/ diviziile de poezie

Am gasit asa:

ca ma gandeam ca amatorismul e o orientare onorabila, mai ales atunci cand poezia este obiectul amatorismului. Oamenii au sentimente frumoase, de obicei si vorbesc despre ele in mod dragut. (La lansarea despre care am vorbit mai jos, o doamna a dat citate din carte a avut un discurs inflacarat, cu amintiri din lumea araba cu copaci, palmieri etc. o invidiam pentru rabdarea cu care a citit cartea- nu stiu cine m-a pus sa caut in prefata... toate citatele pe care le dadea- dar toate- erau luate din poemele citate in prefata).

la un moment dat cineva s-a intors spre mine si mi-a spus: frumos poem!

oricum, era cu sentimente frumoase.

ce problema aveam?

ca nu erau lucruri care sa faca o imagine despre referintele relevante ale poeziei arabe

pe site-ul unei edituri specializate in publicarea poeziei am gasit o nota interesanta: intr-un an, publica doar una sau doua carti semnate de un debutant si cu totul, productia lor editoriala se ridica la aproximativ 30 de titluri de autor.

probabil ca imediat trebuie sa fac si diferenta aceea intre poezia amatorilor si poezia poetilor.

Cu parere de rau incep sa ma gandesc la asta pentru ca eu credeam ca se ating in continuu.
In realitate cele doua genuri complet diferite s-au atins candva.

si acum sa explic: revin imediat.

program

cineva a cautat pe undeva "program razvan tupa". pai nu era mai usor sa ma intrebe?

pentru ca e asa: alergat in parc dimineata (maine reiau), intrat in birou, iesit din birou pentru sedinta, pus pe blogul asta chestii de la poetici, facut program pe saptamana aialalta.

mai bine sa caut o poezie:

hm, azi as fi vrut sa imi placa ceva din antologia de poezie araba pentru care m-am rostogolit la Ministerul Culturii. Dar trebuie sa mai caut.

O antologie care are toate nebuniile din lume din punct de vedere al ordinii: "Se urmeaza modelul unui rozariu arab (...) cele 100 de margele, luate ca intreg fac trimitere la cele 100 de nume date Creatorului. Cea de-a 33-a matanie din rozariu este considerata un element de delimitare (...) fiecare poezie apartinand cate unui anume poet, va fi doar o forma a Vocii si Numelui Poeziei Absolute al carei stindard este purtat de poetul Munir. Fiecare a 33-a poezie este scrisa de Munir Mezyed- Vocea Poeziei Absolute." (Munir este antologatorul n.n.) Asa ca daca aveti chef sa aflati ceva despre poezia contemporana araba mai bine incercati pe internet. Pentru ca, pe langa constructia mistica, mai este si o formula romaneasca adaptata din engleza fara nici o treaba cu formule de poezie araba (se spune ca sunt alese poeme cu vers liber). In plus formularile in romana nu sunt chiar cele mai fericite:

"Vai,
Prea mult sezut-am
In ast potir
Nevoie-avem mai mult decat epoca asta,
Cat sa facem bucuria sa necheze ca un cal
in jurul nostru." (p 53) poetul se numeste Mohammed el-Laghafi, e din Maroc si l-am ales tocmai pentru ca faza cu nechezatul nu suna chiar aiurea. In schimb, daca va intrebati ce e cu potirul (poate nu va intrebati, dar in caz ca....) ideea e ca pe final, ochii iubitei varsa sangele poemelor. Cum ar veni e un poem arab mai crestin asa.

poemul zilei nu e unul perfect din ce se vede.

Ca sa fiu si mai clar: mai incerc o data:

pe la pagina 231 e un poet irakian: Tarik Harby in engleza am gasit varianta primei traduceri

Mult timp
For a long time
si in cladirea (Foarte Fericitei) noastre familii
And in the building of our (very HAPPY) people
A locuit Glontul
Dwelt the Bullet
Mult timp
For a long time
In liftul in care il vedem
In the lift where we see it
Fiece zi si noapte
Every day and night
Coboara in graba in curte din spatele copiilor ei
Come down in rush at the rear of her children
Si in inima astei lumi goale!
And to the heart of the hollow world!

nu e rau ce se spune, nu e gol ceea ce se lasa sa se inteleaga dar e incredibil de plat. ca sa nu mai spunem ca apare curtea aia de nicaieri in spatele copiilor. Iar "astei lumi" e o expresie fix contemporana cu secolul XIX.
E o miscare de genul... "nu mai vor arabii contemporani sa semene cu modelele lor clasice, lasa ca ii facem sa semene cu ale noastre".

Eram curios mai degraba cum suna Adonis in romana. N-am aflat pentru ca nu e tradus.

Ce mi-a placut la lansarea despre care vorbesc este faptul ca s-au impartit niste reading copies sau asa ceva pentru ca nu aveau nici editura nici isbn... in rest aratau ca varianta romaneasca din carte.

De mai multe ori citind din antologia asta am avut impresia ca afazia mea e galopanta.

"Toleranta - modelul tuturor virtutilor" este ultima fraza (vers?) din volum semnata de antologator. Aici am inceput sa am mari probleme de constiinta cu toleranta mea.

si totusi: o sa revin imediat