Limbaj poetic. mica istorie comparativa a personalitatii poetice (I)
Despre Evtusenko si Andrei Voznesensky se spune ca "au impus emanciparea limbajului poetic rusesc fata de incorsetarile la care era supus, i-au redat libertatea de care se bucura in anii '20. Cand au avut nevoie, nu s-au abtinut sa foloseasca argou, neologisme sau jargonul tehnologiei moderne."
Ma intereseaza acest lucru pentru ca in mod clar, nimic din toate astea nu s-au intamplat in Romania ultimilor 30 de ani. Singurul exemplu comparabil este Paunescu. Dar in cazul lui avem de-a face cu un fake, in loc sa deschida limbajul poetic l-a inchis, in loc sa-l imbogateasca l-a incremenit in clisee afective.
Pe de alta parte ceea ce s-a intamplat la noi nu este deloc de deplans. Ceea ce au facut poeti ca Gellu Naum sau Mircea Ivanescu, Mazilescu sau Dimov ori Angela Marinescu sau Ileana Malancioiu a trasat tot atatea directii de formulare a unui demers liric subiectiv, minimalist la nivelul raportarii la societate dar maximalist din punct de vedere al plasarii eului in interiorul fantasmelor limbajului (ca opozitie la formula poeziei scolare sau universitare impuse in Europa).
Este vorba despre drumul invers, dinspre corpul personal, deschis comunicarii, inspre ceilalti... spre deosebire de colocvialitatea sociala sensibila impusa de rusii numiti mai sus (si ratata de Paunescu- cu toate ca avea tot ce ii trebuia, memorie, super capacitati de versificare- care par irosite atunci cand il compari cu adevarati ca Romulus Vulpescu ori Serban Foarta- si totusi a reusit sa se blocheze intr-o idee de poet foarte saraca atunci cand este aplicata la Romania).
In locul emanciparii, problema cu care s-a confruntat limbajul poetic la noi a fost, mai degraba, constituirea limbajelor poetice personale, private.
Ma gandesc la comentarii sa bag o mica antologie din ce am zis mai sus. Tot ma vad "prietenii" antologator sef...
12 comments:
Gellu Naum says:
ATHANOR
Dintr-un străvechi gest ars
de patru mii de ani
Foşnet al cenuşii memorie stinsă a focului
peste tatuajele de calcar
cămăşi de apă limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al găleţilor căzute în fântâni
dar toate acestea se petreceau sub o pătlagină
şi într-o bună zi el a ieşit să vadă
deasupra noi şedeam lângă araci
şi cârlionţii ni se întindeau spre ei
groapa de var se cam părăginise
prin ceaţă umblau păsările ameninţătoare ale somnului
noi ne feream pe cât puteam
şi el ne rezema cu ochii
Mircea Ivanescu says:
si, de fapt, despre ce anume sa scriem aici? despre acea ultima clipa - („si sange cald, si innoptare“) -, despre moartea luminii, asa cum de atatea ori ai vazut-o, din camera asta, care nu se mai termina-n timp - si vezi, pe fereastra spre care nici
nu-ti mai intorci ochii, cum soarele coboara alburiu, si nu te mai uiti,
nu te mai uiti, spre locul din cer unde, din copilarie inca, stiai ca se face
incet noapte - despre asta sa scrii, ca si cum mai are vreo insemnatate scrisul,
insiruirea vorbelor pe siruri de litere
(si ai vazut ca el, in scrisul de mana,
face litera z la acelasi nivel cu sirul celorlalte litere - nu, adica, scoborand
bucla mai jos decat orizontala randurilor) ca si cum tot ce ai scrie aici ar avea vreun adevar cat de real - ca si cum adevarul ar avea realitate - si, vezi, asa poti continua - si in vremea fictiunii, adica a realitatii
de aici, ar mai insemna ceva din ce ai vrea tu sa spui ca e adevarul.
adevarul ca la poalele zidului, aici, in iarba, mai stii vantul, fireste,
fara sa-l simti, doar dupa leganarile ierbii. si te gandesti (asta insemnand
ca mai esti printre ei) ca aici, printre leganarile ierbii, peste pamantul batut
in clipa aceea de luna, si se si pare ca n-ar mai fi nimic de inteles, in linistea
aceasta cu luna peste mormantul cu iarba napadindu-l, daca ti-ar spune - cineva, oricine - ca in groapa n-ai mai avea liniste.
(2005) http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=46
Virgil Mazilescu says:
te rog beatrice să ne întâlnim
te rog beatrice să ne întâlnim
te rog şi n-ar trebui să te rog
mâine seară în steaua vega
îmbrăcat cu o haină albă simplă uşoară
fără cravată fără să-mi amintesc
versuri sau alte lucruri frumoase din naştere
simplu pe măsura hainei mele
voi coborî din tramvaiul 709
cu o flacără la butonieră
cu un pui de şopârlă în palmă
să mă poţi recunoaşte imediat
te rog beatrice te rog beatrice te rog
la ce oră omenească vei vrea
mâine seară în steaua vega
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/128130/index.html
Leonid Dimov says:
Cina cu Marina
La crestete, masa imensa asteapta, Cu cate-un tacam sub lumina coapta:
Prelung sa taiem pagurii adusi
Din Africi, de cafri cu frac si manusi,
Meduze rosii gatite cu cimbru,
Cu fructe de mare pe spata de zimbru,
in suc ecumenic, anguile cu tic,
Calmari ingropati, violet, in aspic.
http://www.referate-romana.com/referate/Leonid-Dimov/Leonid-Dimov-Vis-cu-Bufon-re-rom.php
Angela Marinescu says:
rac pe stern
rac pe stern. rac pe zid.
un drum al intunericului fara lumina
un drum al orgoliului distrus.
groparul sapa sange.
o mana straina imi taie
fruntea ingusta de credincioasa.
oarba slabita de-ntuneric.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/144158/index.html
Ileana Malancioiu says:
In creierul meu
În creierul meu sta muntele spre care priveam
Răsturnat, chircit, îngropat
Să aibă loc tot, să-l iau cu mine
În ziua în care am plecat.
Ce e în creierul tău, am fost întrebată
Un munte, am răspuns cu seninătate
Şi m-au luat şi m-au dus cu munte cu tot
Şi mă sprijineam în tăcere de stâncile luminate.
Dar ei au scos tot muntele piatră cu piatră
Şi s-au mai uitat o vreme în capul meu proaspăt tuns
Ca într-un ou foarte limpede
Şi li s-a părut şi mai de nepătruns.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/98700/index.html
dada dit : e greu de asociat, de descifrat. sa vedem : sa spui ca, pentru un timp, ceilalti sunt preocupati sa te intrebe : dar ce ai tu asa special, ce esti, despre ce scrii ? apoi, cand li se pare ca afla, esti vidat de viata, si te intrebi, ca poet, prozator, ce crezi tu ca esti : intunericul, lumina, groapa sau mormantul, cu sau fara liniste, nici astea nu mai nelinistesc ? cu patetismul remarcat din exterior, de la critici.
Insa
pentru mine chiar conteaza :
-o intalnire pe steaua vega,
-o cina cu fructe de mare langa meduze rosii,
-un rac pe stern,
-o intalnire in iarba care freamata sub noi, printre noi,
-chiar si atunci cand altii incearca sa afli ce ai in creier, aflati ei insisi langa o groapa, poate....,,las' ca vezi tu!'' am pentru ei o replica de la o batrana in agonie care, intrebata de femeile din sat care tot vorbeau despre limba =scoarta de copac- atunci cand esti pe moarte si vrei mereu apa- babe care nu o mai vizitasera de ani buni pe acea batranica, au intrebat-o, cu voluptate, intr-un fel de pre-priveghi : ,,Ei, ia zi, Dido, cum e ? cu limba uscata ?'' iar ea, s-a ridicat in capul oaselor si, cu stiinta ei, a spus privind-o in ochi pe cealalta : ,,Las' ca vezi tu !'' le zic si eu celor care nu reusesc sa creada in arta, cee ne-uscata, sau care, odata ce o intuiesc, iti intorc spatele social si politicos....
dar de ce fetele sunt la urma si atat de putine ? sau accesam in sens invers, cu memoria ultima, de la 6 la 1 ?
Vrem fata-baiat, fata-baiat, reprezentativi, sa vedem, cat de tare te duce pe tine, ca antolog, memoria dantai, cea spontanta, vana aceea pura de poet.
si de ce iar, si iar, nu raspunzi la cele doua texte extra-tu ?
uite, raspund, dada, scuze sunt pe fuga si asa am fost toata ziua. Plec la Cluj si am foarte multe de pus la punct inainte de asta.
SIgur ca poti sa spui ca batrana aceea, dar nu e mai fertil (dpdv al comunicarii, cumva) sa incerci sa ii faci sa simta chiar atunci limba aia de super scoartza de copac, cu gize pe ea?
Drept sa iti spun nici nu m-am gandit ca sunt fete/baieti.
Daca ma gandeam cred ca scriam altfel....
uite, ma gandesc pentru o postare viitoare... sa comparam tipele poetice de la noi cu tipele poetice de pe alte scene :P
asta daca ne gandim ca se poate face acelasi lucru cu tipii... poezia de tipi, asta chiar nu m-am gandit.... cum e poezia de tipi?
Chiar, stii niste scriitori roman tigani?
fertil este sa creezi, viata, carti, poeme, alte obiecte artistice, un pic din asta am facut deja, dar ramane sa mai traduc si prima carte pentru urmatorul B'estival, asa ca, nu te nelinisti, continua sa ne oferi ajutorul, celor incepatori intr-ale toate, si atunci vom vedea
lirica reflexiva intrase in coma inca de la sfarsitul deceniului patru, odata cu afirmarea junilor (decedati intre timp, uite d'aia ne intristam cand deschidem carti) geo dumitrescu, stelaru, caraion etc. generatia '80 e , in sensul asta, un soi de restauratie. nu era foarte greu sa reabilitezi coma alcoolica, naveta, bufetul, motociclismul. ca anii '60 par cu desavarsire surzi...pai io stiu...chiar si marin sorescu? (sigur ca nu are verva lui voznesenski si nici farmecul ucraineanului).
Post a Comment