inapoi la zadie
dupa ce m-am intors de la mangalia: duminica: "Traducatoarea" si "blood diamond"
un pic politici, un pic chestii sentimentaloide... altfel, abia asteptam sa reintru in posesia "dintilor albi" de zadie smith... tot mai citesc la ea... am facut pauza pentru "extinderea domeniului luptei" si niste becket si acum reiau ultimele 100 de pagini sau asa ceva.
tot nu m-am hotarat daca e super relaxata si stufoasa sau inchipuita si aberanta....
5 comments:
si cum e, pana la urma
coditze
cine mai merge, cu atatea fete
o fata la inceput, geloasa
pe mine m-a entuziasmat cartea asta la inceput. o urmaream de ceva vreme si cand am pus mana pe ea, in sfarsit, am inceput imediat sa o citesc. si mama, ce forta narativa, ce constructie, ce fain curge, alea alea, dar dupa vreo 250 de pagini deja ma obosea si ma enerva (citesc intotdeauna pana la capat, din principiu). episoade care n-au niciun rost in economia cartii, personaje noi chiar si pe ultima suta... ar fi putut sa o duca asa la nesfarsit. o fi fost platita la nr de pagini. stie meserie tipa, insa cartea asta nu mi-a zis nimic. nu ma asteptam sa-mi schimbe viata, dar parca am citit in gol.
uite, o lectura recenta dupa care m-am simtit rasplatita a fost Tihna lui Bartis, tot zic la toata lumea :)
vreau si eu zadie smith
uite, Eugen, ai castigat sa citesti romanul... vino pe la cuvantul si iti imprumut cartea.
finalul e hm, cam artificial si simbolic dar e treaba ei.
de multe ori citesti cu super pasiune cartea asta... alteori te cam pierde pe drum...
pana la urma e una dintre cele mai bogate carti pe care le-am citit in ultima vreme.
Post a Comment