Republica Poetica. prolog

pentru ca am auzit azi dimineata inca o data ca poezia este folosita atunci cand cineva nu vrea sa spuna nimic. "Vorbeam cu el si vedeam cum trec cuvintele mele pe langa el" zicea un patron de club de fotbal intr-o declaratie la stiri.

Ne intereseaza ce procedeu foloseste? nu cred, si atunci ce ma intereseaza? pai un raspuns ar fi sa vad cum tot poezia poate sa iasa din locul mort in care s-a inghesuit: "ceva ce folosesti atunci cand vrei sa nu spui nimic" sau si mai bine "atunci cand vrei doar sa fii inteles dar nu prea ai ce sa spui"

Mai mult, mi-am amintit cat de poetic vorbesc cei care nu prea sunt elocventi in ceea ce spun. Ma gandesc la mici jocuri cu epitete de genul "E greu sa il prinzi, isi foloseste mintea in lucruri malefice".

Sau ceva mai cunoscutul "apel extrem de serios la liderii partidelor politice să aibă grijă unde, în ce aruncă România, începând de mâine" in care prinsi de constructia alegorica, aflam ca o tara este pandita de "aruncare" "undeva", "in ceva".

Ma intereseaza mai putin clasificarile cat eficienta. Ok, eficienta este variabila... dar in functie de ce? Sunt, pana la urma, un fel de scurt-circuitari ale limbajului (si acelasi lucru se intampla in cazul figurilor de stil, nu?) dar, ca si in cazul poeziei proaste, aceste figuri nu ajung sa fie expresive si se blocheaza in figuri de dragul figurii.